România confiscată: Un an de abuz, minciună și teroare instituțională
E momentul în care milioane de oameni au văzut cu ochii lor cum se fură o țară la lumina zilei, fără rușine, fără mască, fără măcar efortul de a cosmetiza abuzul.
Acuma răsfoiți: editorial Opinia Transilvana
România, suverană doar în discurs. În realitate, prizonieră propriilor slăbiciuni
În România, cuvântul „suveranitate” a ajuns să fie un fel de relicvă scoasă din vitrină doar când politicienii au nevoie de aplauze. Se vorbește aprins despre independență, demnitate, interes național – dar, în practică, statul român continuă să se comporte ca un actor care cere voie să existe. E dureros, dar adevărat: România este suverană doar pe hârtie. În realitate, e prizoniera propriilor neputințe.
Respect pentru românii care stau neclintiți în fața nedreptății. Forța unei națiuni unite în jurul adevărului și al lui Călin Georgescu
Astăzi, România adevărată nu se vede la televizor și nu se măsoară în declarații politice. România adevărată se vede în oamenii care, cu demnitate și curaj, aleg să fie acolo unde este nevoie de ei. Acest mesaj este pentru voi, românii care nu v-ați temut să stați în linia întâi a solidarității și adevărului.
Cât mai reziști, România? Sau ai început deja să cazi?
România nu se destramă din lipsă de frumusețe, resurse sau oameni capabili. România se destramă din altceva, mai toxic și mai greu de recunoscut: din oboseală. Iar această oboseală nu e a țării – e a noastră.
O oboseală născută din promisiuni trădate, din cinismul clasei politice, din nepăsarea colectivă, din fuga continuă după o viață normală pe care mulți au găsit-o doar peste granițe.
Guvernul care își jupoaie propriii cetățeni. România – statul care-și hărțuiește poporul, nu îl servește.
Românii nu mai sunt contribuabili. Nu mai sunt cetățeni. Au devenit ținte. Ținte ale unui stat care, în loc să-și curețe propriul aparat de risipă, nesimțire și privilegii, alege cea mai lașă soluție: să stoarcă populația până la ultimul leu.
Țara care își ucide Demnitatea: Pensionari în farmacii, politicieni în circ
România de azi nu mai e o țară. E un decor obosit, o scenă pe care se joacă, la nesfârșit, aceeași piesă rușinoasă: politicienii se bat pe putere, iar oamenii se bat pentru supraviețuire. În timp ce guvernanții își numără scaunele și își împart ministerele ca pe niște prăzi de război, adevărata Românie – cea din farmacii, din spitale, din coșurile de gunoi – se prăbușește în tăcere.e
România indiferenței totale – țara care moare cu zile și tace
România nu este condusă prost. România este lăsată să se degradeze de un popor care a uitat să mai fie popor. Trăim într-o țară în care nu doar politicienii își bat joc de noi — ci și noi înșine, prin fiecare clipă de tăcere.
Țara care nu se mai pleacă – Călin Georgescu și chemarea demnității
Aceste cuvinte nu sunt doar versuri. Sunt un strigăt. Un strigăt al unui popor care s-a săturat să fie mințit, batjocorit, vândut și călcat în picioare. România nu mai vrea iluzii, nu mai vrea promisiuni goale. România vrea oameni adevărați — și în Calin Georgescu mulți români văd, în sfârșit, un astfel de om.
Scrisoare deschisă către coaliția de guvernare: Ajunge! Nu mai batjocoriți România!
Stimați guvernanți,
Ați depășit orice limită. Ceea ce faceți nu mai este guvernare — este bătaie de joc pe bani publici. V-ați transformat funcțiile în scaune de spectacol, în timp ce țara arde. Românii nu v-au ales să vă certați zilnic ca la ușa cortului, ci să conduceți o țară care se prăbușește sub propria neglijență. Dar voi ați ales circul în locul responsabilității, imaginea în locul muncii, scandalul în locul soluțiilor.
Călin Georgescu – omul pe care sistemul nu-l vrea liber
Ce fel de țară am ajuns să fim, dacă un om care vrea să-și depună candidatura la alegerile prezidențiale este ținut sub control judiciar, departe de poporul care ar trebui să-i decidă soarta? Ce fel de democrație este aceea în care justiția devine barieră politică, iar libertatea – o vorbă goală?