România de azi nu mai e o țară. E un decor obosit, o scenă pe care se joacă, la nesfârșit, aceeași piesă rușinoasă: politicienii se bat pe putere, iar oamenii se bat pentru supraviețuire. În timp ce guvernanții își numără scaunele și își împart ministerele ca pe niște prăzi de război, adevărata Românie – cea din farmacii, din spitale, din coșurile de gunoi – se prăbușește în tăcere.e
România nu este condusă prost. România este lăsată să se degradeze de un popor care a uitat să mai fie popor. Trăim într-o țară în care nu doar politicienii își bat joc de noi — ci și noi înșine, prin fiecare clipă de tăcere.
Aceste cuvinte nu sunt doar versuri. Sunt un strigăt. Un strigăt al unui popor care s-a săturat să fie mințit, batjocorit, vândut și călcat în picioare. România nu mai vrea iluzii, nu mai vrea promisiuni goale. România vrea oameni adevărați — și în Calin Georgescu mulți români văd, în sfârșit, un astfel de om.
Stimați guvernanți,
Ați depășit orice limită. Ceea ce faceți nu mai este guvernare — este bătaie de joc pe bani publici. V-ați transformat funcțiile în scaune de spectacol, în timp ce țara arde. Românii nu v-au ales să vă certați zilnic ca la ușa cortului, ci să conduceți o țară care se prăbușește sub propria neglijență. Dar voi ați ales circul în locul responsabilității, imaginea în locul muncii, scandalul în locul soluțiilor.
Ce fel de țară am ajuns să fim, dacă un om care vrea să-și depună candidatura la alegerile prezidențiale este ținut sub control judiciar, departe de poporul care ar trebui să-i decidă soarta? Ce fel de democrație este aceea în care justiția devine barieră politică, iar libertatea – o vorbă goală?
Viitorul țării nu stă doar în mâinile conducătorilor, ci în puterea fiecăruia de a decide cu demnitate.
România asistă la un spectacol grotesc în care un sistem slăbit, dar disperat, se agață de orice pretext pentru a-și elimina adversarii. Cazul Călin Georgescu și al apropiaților săi nu mai seamănă cu un act de justiție, ci cu o execuție publică mascată de hârtii oficiale.
Într-o țară în care curajul este pedepsit, iar conformismul este răsplătit cu funcții și imunități, România pare astăzi mai aproape de un regim al arbitrariului decât de o adevărată democrație. Poporul român, cu răbdarea lui istorică, este astăzi în genunchi: nu în fața dușmanului extern, ci în fața unei clase politice și birocratice care pare că și-a pierdut complet busola morală și națională.
România traversează o perioadă în care guvernarea seamănă mai degrabă cu o scenetă prost regizată decât cu un act responsabil de conducere națională. Ce se întâmplă acum în structura Executivului este nu doar absurd, ci jignitor pentru orice cetățean cu un minim respect pentru ideea de stat și instituție: un vicepremier la trei miniștri. Un dezechilibru administrativ care spune mai mult despre dezastrul politic decât orice criză economică.
România pare să se afle într-un moment de răscruce economică. În ciuda calmului aparent afișat de autorități, vocile din mediul economic ridică un semnal de alarmă tot mai puternic: țara se apropie de un colaps financiar. Economistul Radu Georgescu susține fără menajamente că, din punct de vedere fiscal și bugetar, România este deja într-o formă mascată de insolvență.