România care învață să flămânzească în liniște
Instabilitatea financiară nu mai este o problemă. Este o condamnare lentă. Nu mai trăim o criză, trăim consecințele ei, zi de zi, în tăcere, fără spectacol, fără revoltă suficientă.
Acuma răsfoiți: editorial Opinia Transilvana
ROMÂNII MERITĂ RESPECT – Domnule Bolojan, coborâți în România care nu mai poate, coborâți printre cei care nu mai au
După luni de austeritate, oamenii nu s-au adaptat. Oamenii s-au micșorat. Și-au micșorat porțiile, dorințele, speranțele. Și, încet, aproape imperceptibil, și-au micșorat și demnitatea — nu pentru că au vrut, ci pentru că au fost împinși.
Demnitatea ca răspuns la nedreptate – despre sensul unui discurs public
În spațiul public românesc, momentele de televiziune în care un om politic este confruntat cu întrebări despre nedreptate sau persecuție sunt, de regulă, dominate de justificări tehnice, explicații juridice sau replici defensive.
România într-o lume în flăcări: suntem pregătiți sau doar ne prefacem?
Lumea arde la propriu. La granița noastră, războiul declanșat de Rusia împotriva Ucraina a intrat într-o logică de uzură care consumă oameni, muniție și economii naționale într-un ritm brutal. Mai la sud, conflictul dintre Israel și Hamas, cu umbra tot mai prezentă a Iran, riscă să transforme Orientul Mijlociu într-un butoi cu pulbere regional cu efecte globale.
Micii antreprenori români între presiunea fiscală și nevoia de echilibru
România pare să fi declarat război propriilor mici antreprenori. În loc să fie sprijinite, micile firme românești sunt adesea tratate ca suspecte din oficiu. În loc de parteneriat, primesc controale. În loc de îndrumare, primesc amenințări. Iar în spatele acestui mecanism stă aparatul fiscal, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
România 2026: murim în noroi, reformăm pe hârtie
În România anului 2026 nu te omoară boala. Te omoară statul. Te omoară noroiul, drumul rupt, ambulanța care rămâne blocată la câțiva kilometri de tine, în timp ce viața ta se scurge între două rapoarte de progres trimise la Bruxelles.
Jurământul încălcat ucide mai sigur decât un glonț
Ofițerii, subofițerii și cadrele active ale instituțiilor de forță ale statului român au rostit un jurământ extrem: „Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții mele.” Un jurământ care nu admite interpretări, amânări sau tăceri convenabile. Un jurământ care nu se suspendă atunci când pericolul nu poartă uniformă militară, ci costum, funcție și discurs oficial.
Radiografia unei Românii care a ajuns să-și aplaude propria prăbușire
România trăiește astăzi un paradox grotesc: este probabil singura țară în care o parte a populației se bucură de anularea alegerilor, deși prețul este limpede, taxe mai mari, impozite sufocante și un cetățean transformat în simplu plătitor fără drept de replică. Nu mai vorbim despre ignoranță, ci despre o formă periculoasă de resemnare combinată cu obediență.
Alo, România, te mai recunoști?
Alo, guvernanților care vorbiți despre „creștere economică” în timp ce omorâți economia reală!
Astăzi nu mai e vorba despre greșeli administrative. Este vorba despre decizie politică. Despre un stat condus de oameni care au hotărât că micii întreprinzători sunt sacrificabili.
Scrisoare deschisă către Justiția din România – Amânarea ca sentință: cum este pedepsit un om fără verdict
Stimați domni și doamne ai Justiției,
Vă scriu nu din ură, ci dintr-o oboseală adâncă.
Oboseala celui care privește și așteaptă.
Oboseala celui care încă mai crede că legea ar trebui să apere, nu să strivească.