Statul român nu mai este o instituție. Este o mașinărie de consum care nu produce nimic, dar înghite tot. Nu creează valoare, nu protejează, nu servește. Doar colectează, taxează, controlează și pedepsește.
Sub această carapace se ascund mii de parlamentari, miniștri, secretari de stat, consilieri, consultanți și armate de inutili bine plătiți. O castă întreagă hrănită din munca celor care încă mai produc ceva într-o țară sufocată de hârtii, biruri și amenințări.
Profesioniștii sunt eliminați, competența este periculoasă, iar obediența este singura monedă acceptată. Statul nu mai vrea cetățeni, vrea supuși. Românii sunt reduși la tăcere prin frică, amenzi și legi scrise împotriva lor.
Pensionarilor li se fură trecutul, după o viață de muncă. Tinerilor li se confiscă viitorul înainte să înceapă. Antreprenorilor li se ia libertatea bucată cu bucată, până când firma nu mai este a lor, ci a statului. PFA-urile sunt proprietatea statului. SRL-urile există doar atât timp cât statul le permite. Dreptul de proprietate este o glumă proastă.
Un drept fundamental a fost șters cu buretele peste noapte. Fără dezbatere. Fără vinovați. Fără rușine. Atunci s-a stabilit precedentul: dacă pot lua unul, le pot lua pe toate.
Dacă reușești, dacă muncești mai mult, dacă gândești liber, devii automat o țintă. Trepădușii sistemului te caută, te verifică, te amendează. Iar când nu mai au ce să-ți ia, scot justiția din teacă. Nu ca să facă dreptate, ci ca să te îngroape în procese, frică și tăcere.
Cei care aveau datoria să apere statul și cetățeanul au fost cooptați în sistem. Au fost cumpărați cu funcții, privilegii și acces la putere. Azi nu mai există apărători, doar complici.
Statul român nu te reprezintă.
Statul român nu te protejează.
Statul român te exploatează.
Nu este un stat.
Este un stăpân.
