România între trădare și moarte lentă. Și, poate cel mai trist, ajungem să realizăm că, așa cum spunea un critic, Învierea Lui nu e, din păcate, și învierea noastră.
Și, poate cel mai trist, ajungem să realizăm că, așa cum spunea un critic, Învierea Lui nu e, din păcate, și învierea noastră.Suntem în Postul Paștelui, un timp al curățirii sufletești, al iertării, al speranței. Dar ce speranță mai are România, când e condamnată nu de un dușman din afară, ci de propriii săi oameni? Ne pierdem ca neam nu din cauza unui virus, nu din cauza vreunei conspirații mondiale, ci din cauza lașității și trădării din interior.
