România nu mai este condusă. România este vândută.
Nu într-o singură zi. Nu printr-un singur act. Ci lent, rece și calculat, de oameni care au jurat cu mâna pe Constituție că vor apăra această țară, iar apoi au transformat-o în monedă de schimb pentru interese, funcții și privilegii.
Au vândut resursele.
Au cedat pământurile.
Au îngropat industria.
Au distrus agricultura.
Au blocat energia României ca să cumpărăm din afară, la prețuri care sufocă fiecare familie.
Au lăsat bătrânii în frig și tinerii fără viitor, în timp ce ei își împart milioane, contracte și influență.
Apa României a ajuns pe mâini străine.
Sarea României a fost dată pe nimic.
Pădurile dispar sub drujbe, iar bogățiile acestei țări pleacă peste graniță în timp ce românul de rând rămâne doar cu facturi, taxe și promisiuni.
Și apoi au tupeul să vorbească despre patriotism.
Care patriotism?
Patriotismul celor care își trimit copiii la școli din afară, în timp ce școala românească se prăbușește?
Patriotismul celor care își tratează bolile în clinici străine, în timp ce spitalele românești devin ruine ale nepăsării?
Patriotismul celor care cer sacrificii unui popor pe care l-au condamnat la umilință?
România nu a fost distrusă de război.
A fost distrusă de lăcomie.
De trădare.
De tăcerea celor care trebuiau să spună „ajunge”.
Iar voi, cei care pretindeți că apărați această țară… ce mai apărați?
Apărați poporul care pleacă în străinătate cu lacrimi în ochi și cu părinții rămași singuri acasă?
Apărați copiii care cresc fără să-și vadă mama și tatăl pentru că România nu le poate oferi o viață decentă?
Apărați bătrânii care aleg între medicamente și mâncare?
Sau apărați sistemul care a transformat România într-o piață de vânzare?
Ce fel de țară este aceea în care românii muncesc până la epuizare, iar bogățiile pământului lor îi îmbogățesc pe alții?
Ce fel de conducători sunt aceia care își pleacă genunchii în fața intereselor străine, dar ridică tonul doar împotriva propriului popor?
Adevărul doare: România a fost trădată din interior.
Nu de oameni care au venit cu arme.
Ci de oameni care au venit cu promisiuni.
Și poate cea mai mare tragedie este că au încercat să ne convingă că nu mai avem dreptul să fim revoltați. Că trebuie să acceptăm. Să tăcem. Să suportăm.
Dar un popor care tace când îi este furată țara ajunge, într-o zi, străin în propria lui casă.
România încă mai poate fi salvată.
Dar nu de cei care au vândut-o.
Ci de cei care încă mai au curajul să spună adevărul.
