UNESCO, Roșia Montană, ”open society” și marea manilulare a României.

0

Roșia Montană riscă să fie cedată prin manipulare și dezinformare unor grupuri de interese care vor sa controleze resursele minerale ale Transilvaniei. Sub mascarada introducerii în patrimoniul UNESCO a Roșiei Montane la nivelul Ministerului Culturii , condus la acea vreme de Guvernul Ciloș, s-a format o echipă de propagandiști  active, ai fundațiilor conduse de Soroș care au înaintat în ultima zi de guvernare dosarul de listare.

Prin jocuri interne, presiune  și somații publice către autorități, propagandiștii au reușit să inpregneze în mintea românilor nevoia listării Roșiei Montane în UNESCO, fără a preciza însă motivul real al acestor demersuri și nu în ultimul rând consecințele introducerii în patrimoniu.

Rețeaua Soroș duce în realitate o luptă cu cei care au dorit să investească la Roșia Montană – dar aceasta retea nu ține cont de victimele colaterale care sunt cetățenii Munților Apuseni și se foloseste de teamă de expunere publică a autorităților pe acest subiect.

În mai multe cazuri s-a cerut  public miniștrilor care s-au perindat pe la Cultură  să fie  verificată  integritatea membrilor echipei care s-a ocupat de acest subiect. Solicitarea cu numărul 650/11.01.2017 a fost redirecționată spre Institutul Național a Patrimoniului, condus tocmai de un membru al echipei care a fost contestată, Ștefan Bâlici. Așadar avem tot dreptul să ne îndoim de obiectivitatea răspunsului.

Ștefan Bâlici a fost numit, din ianuarie 2016, director general al Institutului Național al Patrimoniului asta după ce ani buni de zile s-a aflat pe statele de plată al RMGC.

Firma pe care Ștefan Balici o conduce împreună cu amicul său Virgil Apostol ( soțul Claudiei Apostol, membru al echipei de listare și membru activ în Fundația Soroș) , SC Opus – Atelier de Arhitectură SRL a avut în perioada 2001-2006 parteneriate cu RMGC prin care a încasat sume importante de bani, de orinul sutelor de mii de dolari. După ce compania minieră a închis robinetul, Ștefan Balici a întors ”macazul”, devenind un important opozant al proiectului.

 Când proiectul Roșia Montană în UNESCO a luat naștere, statul român, reprezentat de guvernul Ciloș a protejat și a încurajat o mascaradă formată din invivizi finanțați prin diferite inginerii  de fundațiile lui Soroș

   Cum lucrează activiștii?

Luăm ca exemplu ultimul mare proiect din România care sub o formă sau alta ar fi scos Munții Apuseni din declinul social economic și ar fi dezvoltat țara în industria mineritului. La Roșia Montană totul a început cu o opoziție normală și firească, oameni care s-au temut, pe bună dreptate, de un impact devastator asupra mediului dar a culminat cu o opoziție care nu are nici o legătură cu cianură sau mediul. O opoziție care are un singur scop – Blocarea resurselor minerale ale țării. Colateral populația din tot arealul a avut doar de suferit prin dezbinre, sărăcire și abandon.

Acest episod dezastruos din istoria Roșiei Montane s-ar putea încheia  prin introducerea comunei în Patrimoniul UNESCO. Toate astea în timp ce statul român este într-o dispută juridică cu cei ce au fost posibilii investitori de la Roșia Montană, care poate avea consecinţe economice serioase pentru România.

Obiectivul activiștilor este la un pas să fie atins dacă autoritățile române nu reacționează fără scrupule împotriva acestor grupuri de interese.

În ultimii ani, oameni puternici din sfera politică și economică a României au devenit extrem de activi în societatea civilă, fiind implicați, culmea chiar în tabăra de opoziție a proiectelor cu un impact economic important pentru țara noastră.

Au fost scrise sute de articole în presă legate de aceste aspecte, autorii au fost catalogați ca fiind parte dintr-o tabără sau alta. Nici prin acest articol nu vrem să acuzăm pe cineva anume ci punem doar în oglindă două exemple Sighișoara și Roșia Montană.

Aparent două localități diferite în zone diferite însă cu potențial economic și strategic important pentru România.

Ce au în comun aceste două proiecte – Listarea în Patrimoniul Unesco!

La Sighișoara totul a început în 1999 când Cetatea Sighișoara, centrul istoric vechi al municipiului a fost introdus pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO.

Pretextul: Sighişoara este o mărturie remarcabilă a culturii saşilor transilvăneni, cultură care se desăvârşeşte după o perioadă de 850 de ani de existenţă şi care se va perpetua mai ales prin monumentele sale arhitecturale şi urbanistice, trecute deja prin epoca comunistă!

Realitatea: Blocarea totală a unor investiții care urmau să aibe loc într-o zonă importantă din centrul țării. Ca exemple putem vorbi despre marele proiect Dracula Park sau chiar Strategia de Dezvoltare a municipiului Sighișoara care prevedea construcţii de supermarketuri, un mall și alte investiții pentru bunăstarea comunității.

Prima evaluare făcută  în 2008 la 10 ani de la intrarea Sighișoarei în UNESCO arată că au avut loc următoarele evoluții:

– “Abandonul fizic al moştenirii UNESCO şi lipsa unui plan de management, reduce substanţial orice perspectivă de dezvoltare turistică majoră.”

– Nu există birou său persoană la nivel de oraş, care să se ocupe de managementul informaţiilor şi planurilor legate de reabilitarea moştenirii construite;

– Abandonarea de lungă durată a determinat o condiţie critică a structurilor.

– Intensificarea numărului de vizitatori accelerează degradarea structurilor.

– Lipsa unui design de restaurare a fortificaţiilor.

– Lipsa unui plan de management UNESCO.

– Invazia activităţilor turistice în cetate fără nici o reglementare.

– Achiziţionarea recentă a unui număr mare de case individuale de către străini şi expulzarea rezidenţilor.

– Populaţia a scăzut din 1999 de când este Sighișoara în UNESCO cu peste 5000 de locuitori – ca și cum ar dispărea o localitate medie

– Tabagism, alcoolism, prostituţie infantilă în rândul copiilor din Sighişoara.

– Cerşetorie

– Droguri – “Sighişoara: Nod de trafic de droguri”.

– Violența domestică – “Existenţa unui număr mare de agresori familiali”

– Abandonarea timpurie a şcolii.

– Părinţii copiilor sunt în străinătate.

Aceste aspecte sesizate nu sunt conspirațiile noastre fapt care se dovedește și prin memorandumul scris tocmai de doamna Corina Șuteu, fost ministru al Culturii, și prin care explică clar pericolul care planează asupra proiectului Sighișoara – Patrimoniu UNESCO, susținut culmea de ONG-rile membre ale Fundației Soroș direct sau indirect.

În anul 2018 Guvernul Dăncilă a stopat procedura de includere a localității Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Cererea de stopare a dosarului a fost făcută de Ministerul Culturii și transmisă ambasadorului României la UNESCO prin intermediul Ministerului de Externe. Motivul pentru care a fost luată această decizie a fost tocmai faptul că România se află, încă, în proces cu Gabriel Resources, acționarul majoritar al Rosia Montană Gold Corporation.

În 2020 Guvernul Orban redeschide foaia blestemului de la Roșia Montană și dă apă la moară așa zișilor activiști de mediu, transferați  direct  din Piața Universității. România riscă să piardă peste 4 miliarde de dolari dacă clasa politică cedează fără rațiune  presiunilor făcute de haștaziști, noua generație a celor de la uniți salvăm.

Distribuie

Lasă un comentariu

Top