Încotro te îndrepți, țară frumoasă, când cei ce-ți decid destinul te vând bucată cu bucată, fără să clipească? Încotro mergi, când cei care ar fi trebuit să-ți fie paznici devin călăii tăi cu gulere albe și mâinile murdare de bani și minciuni?
Astăzi, de Ziua Europei, vedem steaguri albastre fluturând, discursuri despre unitate și loialitate europeană, dar mai puțin despre România. Trăim într-o vreme în care unii români uită prea ușor cine sunt și unde le sunt rădăcinile. În goana după „valorile europene”, mulți își reneagă identitatea, își ignoră patria și, mai grav, o trădează prin indiferență sau supunere oarbă în fața unor directive străine interesului național.
Românii și-au făcut treaba. Au ieșit la vot în decembrie și au ales un președinte. Clar. Democratic. Dar la câteva luni distanță, țara este condusă de cu totul altcineva: de interimari, marionete ale unui sistem care se teme de voința populară.
Într-o perioadă în care România a trecut prin două lovituri de stat consecutive și instituțiile statului au acționat împotriva voinței cetățenilor, o voce cheie trebuia să se ridice: aceea a Avocatului Poporului. Dar Renate Weber, cea care deține această funcție cu greutate constituțională, a fost complet absentă. Tăcerea sa nu mai poate fi justificată. Este nu doar suspectă, ci profund condamnabilă.
Române, cât mai taci? Cât mai stai cu capul plecat, ca și cum n-ai avea istorie, credință, sânge de erou în tine? Hristos a chemat acest neam nu la tăcere, ci la viață. Și tu, cu ce-i răspunzi? Cu nepăsare? Cu lene? Cu “lasă că merge și-așa”?
Săptămâna Patimilor ar trebui să fie despre introspecție, liniște și renaștere. Dar în România, este din nou despre haos. Nu cel al străzilor, ci al celor care cred că politica este un joc murdar și că votul este o simplă formalitate. În plin post, ni se servesc scandaluri. În loc de smerenie, avem spectacol. Iar în loc de lideri, avem pretendenți disperați să ocupe un fotoliu pe care nu îl merită și care nu le aparține.
România nu mai este o țară, ci un circ condus de mafioți în costume scumpe, o cloacă de analfabeți și infractori care s-au cocoțat la putere și fac legea după bunul plac. Constituția? O bucată de hârtie folosită pe post de hârtie igienică de politicienii corupți. Justiția? Un instrument de teroare, folosit nu pentru a pedepsi hoții adevărați, ci pentru a zdrobi vocile incomode.
România nu este doar o țară dezbinată. Este o țară moartă pe dinăuntru. Un cadavru care se descompune lent sub propria greutate de minciună, hoție și lașitate. O nație fără coloană vertebrală, fără onoare, fără rușine. Oameni care își scuipă semenii pentru un avantaj de nimic, care își vând sufletul pentru o firimitură, care își calcă în picioare principiile – dacă le-au avut vreodată.
Într-o Românie sfâșiată de corupție și jocuri politice murdare, asistăm la un spectacol grotesc pus în scenă de cei care ar trebui să vegheze asupra interesului național. Sub pretextul luptei pentru democrație, justiția, presa obedientă și armatele de postaci de partid s-au transformat într-o mașinărie perfect unsă de linșaj mediatic, având un singur obiectiv: distrugerea candidaților incomozi.
România fierbe. Sistemul este în alertă maximă. Se vede clar, se simte, se aude în fiecare colț al presei aservite și în fiecare comentariu plătit care inundă spațiul public. Călin Georgescu trebuie oprit cu orice preț. Nu pentru că a greșit, nu pentru că există vreo dovadă concretă împotriva lui, ci pentru că reprezintă o amenințare directă la adresa celor care și-au făcut un obicei din a jefui și a manipula această țară de peste 30 de ani.