România pensiilor speciale și țara celor care caută în gunoaie
România nu mai este o democrație funcțională. Este un stat capturat de o castă care se auto-premiază, în timp ce își condamnă propriii cetățeni la mizerie.
Acuma răsfoiți: Romania
Radiografia unei Românii care a ajuns să-și aplaude propria prăbușire
România trăiește astăzi un paradox grotesc: este probabil singura țară în care o parte a populației se bucură de anularea alegerilor, deși prețul este limpede, taxe mai mari, impozite sufocante și un cetățean transformat în simplu plătitor fără drept de replică. Nu mai vorbim despre ignoranță, ci despre o formă periculoasă de resemnare combinată cu obediență.
Scrisoare deschisă către Justiția din România – Amânarea ca sentință: cum este pedepsit un om fără verdict
Stimați domni și doamne ai Justiției,
Vă scriu nu din ură, ci dintr-o oboseală adâncă.
Oboseala celui care privește și așteaptă.
Oboseala celui care încă mai crede că legea ar trebui să apere, nu să strivească.
România nu mai poate fi salvată prin tăcere
Noi, românii care trăim realitatea de zi cu zi, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: România se află într-un moment de răscruce. Nu unul spectaculos, nu unul anunțat oficial, ci unul lent și periculos, în care degradarea economică, socială și morală a devenit normă.
„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă.” Nu e poezie. E act de acuzare.
În timp ce prețul aurului, argintului și al metalelor rare explodează pe piețele internaționale, România stă în genunchi. O țară cu resurse uriașe, tratată ca o colonie proastă, condusă de o clasă politică incapabilă să lege două idei economice fără aprobare de partid.
România, prada perfectă a imposturii
De trei decenii, o clică de indivizi fără vocație, fără rușine și fără competență a transformat statul într-o afacere personală, iar politica într-un mecanism de protecție pentru hoți, impostori și ratați profesional.
Statul care trăiește bine din munca celor care abia supraviețuiesc
România nu mai este o țară în derivă. Este o țară împinsă conștient spre epuizare. Sub masca stabilității și a discursurilor sterile, statul român își strivește propriii cetățeni: clasa muncitoare, micii producători, copiii și bolnavii. Nu din greșeală, ci prin politici cinice și indiferență cronică.
România nu mai poate fi salvată de un singur om. Voința poporului versus sistemul din umbră
România nu este în criză pentru că nu ar avea un lider ales prin voința poporului. România este în criză pentru că, de fiecare dată când apare o șansă reală de schimbare, sistemul reacționează reflex: infiltrează, izolează, trădează.
ANALIZĂ – Statul de drept sub presiune: capturarea instituțiilor de securitate în România
Constituția României definește statul român, încă din articolul 1, ca stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, precum și separația și echilibrul puterilor în stat sunt valori supreme. Orice abatere sistematică de la aceste principii nu mai poate fi considerată un accident politic, ci un derapaj instituțional.
Scrisoare deschisă către prim-ministrul României, Ilie Bolojan! „Domnule prim-ministru, aceasta nu mai este România dumneavoastră”
Există momente în istoria unei națiuni când tăcerea conducătorilor devine mai zgomotoasă decât orice discurs. Săptămâna care a trecut este un astfel de moment. Românii au vorbit. Clar. Răspicat. Iar dumneavoastră ați ales să nu auziți.