Ceea ce s-a întâmplat în fața Biroului Electoral Central (BEC) după respingerea candidaturii lui Călin Georgescu nu este doar o revoltă de stradă, este dovada clară că România a alunecat oficial într-o dictatură politică.
Decizia BEC de a-l elimina din cursa prezidențială pe candidatul susținut de o mare parte a românilor nu are nimic de-a face cu legea sau corectitudinea democratică. Este o execuție politică ordonată de sistem. De ce? Pentru că Georgescu era văzut ca un pericol real pentru actuala clasă politică și când sistemul simte pericolul, acționează brutal și fără scrupule.
Nu mai există nicio urmă de imparțialitate sau democrație în România. Nu mai alegem noi, poporul, cine candidează sau cine ne conduce — aleg ei, cei din umbră. BEC, în loc să fie o instituție apolitică, a devenit un simplu instrument în mâinile mafiei politice.
Și mai alarmant este rolul pe care îl joacă UDMR în această ecuație. Un partid etnic, cu o susținere infimă la nivel național, ajunge să aibă o influență uriașă în decizii care privesc viitorul întregii țări. Cum este posibil ca UDMR să decidă cine are voie să candideze pentru președinția României? Ce legitimitate are acest partid să blocheze vocea majorității?
Protestele din fața BEC nu au fost doar despre Călin Georgescu. Au fost despre furia acumulată a unui popor care vede cum orice încercare de schimbare este zdrobită. Oamenii nu s-au revoltat doar pentru un candidat, ci împotriva unui sistem care a închis ușile democrației și le-a aruncat cheia.
Realitatea este cruntă: România nu mai este o democrație. Este un stat capturat, unde regulile jocului sunt făcute în spatele ușilor închise, iar poporului i se lasă doar iluzia alegerilor libere.
Dacă astăzi a fost eliminat Călin Georgescu, mâine poate fi oricine altcineva. Nu mai este vorba despre ideologii sau simpatii politice — este vorba despre libertatea noastră de a alege. Iar când această libertate dispare, nu ne mai putem numi o națiune democratică.
România e la un pas de prăpastie. Încotro ne îndreptăm: spre tăcere și supunere sau spre luptă și libertate? Alegerea trebuie să fie a noastră, nu a lor.
