Manifest Național – România Plânge în Tăcere Pentru iertare. Pentru vindecare. Pentru renaștere.

0

Noi, cei care simțim România nu doar ca un pământ, ci ca o mamă, ca un dor, ca o durere ce arde adânc în suflet, rostim astăzi, cu umilință, un cuvânt greu și sacru:

IERTARE.

România plânge.
Nu în piețe. Nu pe ecrane. Ci în tăcerea dintre cuvinte. În sufletele celor ce n-au mai avut voce, nici timp să spere.

România plânge în tăcere…
În sate părăsite, în spitale reci, în școli uitate, în case departe de casă, în oameni care nu mai știu cui să ceară ajutor.

Plânge în fiecare lacrimă nerostită, în fiecare umilință acceptată, în fiecare adevăr tăcut.

Și pentru această durere tăcută — cerem iertare.

Ne cerem iertare…

  • Pentru părinții care și-au crescut copiii cu pâinea ruptă-n două și visurile frânte.
  • Pentru bătrânii care își numără pastilele, nu nepoții.
  • Pentru tinerii care au învățat să plece, nu să creadă.
  • Pentru profesorii care predau speranță cu mâinile goale.
  • Pentru medicii care luptă cu moartea în halate de supraviețuire.
  • Pentru muncitorii care își cară țara în spinare.
  • Pentru toate tăcerile care au fost strigăte neascultate.

Ne cerem iertare

Pentru că am uitat.
Am uitat cine suntem.
Am uitat ce înseamnă respect, onoare, solidaritate.
Am uitat că un popor trăiește prin oamenii lui — și moare când își pierde demnitatea.

Dar astăzi, în fața tăcerii tale, România,
ne ridicăm în picioare și ne plecăm inimile.

Acest manifest este începutul vindecării.

Nu e doar o declarație.
E un legământ.
Un angajament asumat de conștiința unei națiuni rănite, dar nu învinsă.

Jurăm că nu vom mai tăcea.
Jurăm că vom vedea. Că vom auzi. Că vom simți.
Jurăm că nu vom mai lăsa România să plângă singură.

România, iartă-ne.

Iartă-ne că te-am tratat ca pe o povară, nu ca pe un dar.
Iartă-ne că te-am pus pe pauză, pe fugă, pe tăcere.
Iartă-ne că nu am știut să fim mai buni, mai drepți, mai oameni.

Dar din ruinele acestui trecut,
ridicăm acum un nou început.
Un loc al adevărului. Al luminii. Al speranței.

România plânge în tăcere…

Dar nu pentru mult timp.

Pentru că astăzi, un popor își cere iertare.
Și un popor care își cere iertare – renaște.

Distribuie

Lasă un comentariu

Top