Astăzi, Horațiu Potra și cei doi apropiați ai săi, aflați în arest la Penitenciarul Rahova, au fost aduși în fața magistraților de la Curtea de Apel București.
Pe 30 decembrie 2024 a început ceva ce nu mai putea fi oprit. Nu o modă. Nu o manipulare. Nu o „ieșire nervoasă” de moment, așa cum s-a încercat etichetarea ei. Au început protestele suveraniștilor. A început un an de stradă. Un an de frig, de oboseală, de speranță și, mai ales, de revoltă.
Un an în care zeci, sute și apoi mii de oameni au fost prezenți constant în stradă. Aceiași oameni. Aceleași fețe. Aceeași cauză. Un singur nume: Călin Georgescu, președintele ales al României. Un președinte pe care sistemul l-a anulat, nu prin vot, ci prin decizie administrativă, juridică, politică. Prin forță instituțională.
Zi decisivă pentru Călin Georgescu în fața instanței, unde judecătorii vor hotărî soarta amenzilor primite în urma unei investigații privind protecția datelor. Sancțiunile, care cumulează aproximativ 50.000 de lei (10.000 de euro), au fost aplicate de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor (ANSPDCP), iar decizia de astăzi va stabili dacă aceste măsuri administrative vor fi menținute sau anulate.
Călin Georgescu și soția lui, Cristela, au transmis un mesaj emoționant în Ajunul Crăciunului. Cei doi le mulțumesc românilor care îi susțin și dezvăluie că vor respecta tradițiile de sărbători. Cuplul petrece sărbătorile tradițional, alături de cei doi copii.
Există momente în viața publică în care tăcerea devine complicitate. Cazul lui Călin Georgescu este unul dintre ele. Indiferent de simpatii sau antipatii politice, ceea ce asistăm astăzi seamănă mai mult cu o execuție mediatică decât cu un act de justiție autentică. Iar într-un stat care pretinde că respectă statul de drept, această diferență nu este un detaliu, ci o linie roșie.
Astăzi, când umbrele îndoielii și neîncrederii par să se întindă peste sufletul României, îmi permit să vă scriu, nu ca simplu cetățean, ci ca purtător al speranței unui deziderat care a străbătut secole: unitatea. Vă scriu din dorința, nu de a cere favoruri, ci de a învăța împreună ce înseamnă cu adevărat a fi cetățean al acestei țări, ce poate deveni România când renaște în conștiință, nu doar pe hârtie.
În România ultimului an s-a întâmplat ceva ce a speriat până în măduvă vechile centre de putere: un candidat fără sprijinul partidelor tradiționale, fără armate de consultanți și fără butoanele sistemului în spate a reușit să strângă aproape un sfert din voturile românilor. Într-o țară controlată de rețele vechi, bine cimentate, asta a fost o palmă direct peste fața establishmentului.
Domnule Călin Georgescu, în fiecare an se vorbește despre România profundă, despre identitate, despre adevăr. Dar rareori aceste cuvinte sunt într-adevăr trăite. De 1 Decembrie, la Alba Iulia, ele capătă greutate reală. Aici nu e loc de ambiguitate. Aici, în cetatea Marii Uniri, istoria pune întrebări directe. Iar răspunsurile nu pot fi ocolite.
E momentul în care milioane de oameni au văzut cu ochii lor cum se fură o țară la lumina zilei, fără rușine, fără mască, fără măcar efortul de a cosmetiza abuzul.
Astăzi, România adevărată nu se vede la televizor și nu se măsoară în declarații politice. România adevărată se vede în oamenii care, cu demnitate și curaj, aleg să fie acolo unde este nevoie de ei. Acest mesaj este pentru voi, românii care nu v-ați temut să stați în linia întâi a solidarității și adevărului.