România are o problemă pe care refuzăm să o discutăm deschis: standardele reale pe care le cerem celor care ne conduc sunt, în mod periculos, prea joase. Ne revoltăm episodic, ne indignăm pe rețelele sociale, dar sistemul rămâne același opac, permisiv și, uneori, absurd.
Cum este posibil ca într-o societate modernă, în care un simplu angajat din mediul privat trece prin interviuri riguroase, evaluări psihologice și verificări de competențe, să acceptăm ca oameni care iau decizii critice pentru milioane de cetățeni să nu fie supuși niciunui test real de capacitate intelectuală sau echilibru psihologic?
Nu vorbim despre elitism. Vorbim despre responsabilitate.
Este inadmisibil să avem miniștri care nu au experiență minimă în domeniul pe care îl conduc. Este revoltător să descoperim diplome falsificate sau competențe inexistente abia după numire. Și este periculos să punem în mâinile unor persoane nepregătite pârghiile statului.
De aceea, o reformă simplă, dar profundă, ar trebui să devină obligatorie: introducerea unui test IQ standardizat și a unei evaluări psihologice pentru orice persoană care candidează la o funcție publică majoră sau este propusă pentru o funcție guvernamentală.
Un test IQ nu este o soluție magică și nu definește în totalitate valoarea unui om. Dar oferă un indicator obiectiv al capacității de analiză, de înțelegere și de luare a deciziilor. În combinație cu un test psihologic serios, poate filtra extremele periculoase: incompetența, impulsivitatea, instabilitatea.
Nu cerem genii. Cerem un minim garantat.
La fel cum cerem integritate financiară și lipsa antecedentelor penale, ar trebui să cerem și dovada că persoanele care ne conduc au capacitatea intelectuală de a înțelege consecințele deciziilor lor. Nu este o insultă — este o măsură de siguranță națională.
Criticii vor spune că este o idee radicală. Dar ce este cu adevărat radical? Să verifici competența sau să continui să tolerezi incompetența?
România nu mai are luxul experimentelor făcute pe spatele cetățenilor. Fiecare decizie greșită costă: bani, timp, încredere și, uneori, viitorul unei generații.
Transparența trebuie să devină regulă, nu excepție. CV-urile trebuie să fie reale, verificabile și completate de evaluări obiective. Funcțiile publice nu sunt premii politice, sunt responsabilități uriașe.
Dacă vrem o clasă politică mai bună, trebuie să începem prin a ridica standardele. Nu prin vorbe, ci prin reguli clare.
România nu duce lipsă de oameni inteligenți. Dar duce lipsă de un sistem care să îi selecteze corect.
Iar până nu vom avea curajul să cerem mai mult de la cei care ne conduc, vom continua să primim exact cât cerem: prea puțin.
