Într-o țară unde orice realitate poate fi rescrisă printr-o hotărâre venită de sus, am ajuns la apogeul farsei: votul nu mai înseamnă nimic, democrația este o figură de stil, iar puterea reală nu se află în mâinile celor aleși, ci ale celor care decid cine are voie să fie ales. Anularea alegerilor prezidențiale nu este doar o lovitură politică, ci un experiment cinic, un test pentru a vedea cât de mult poate înghiți această națiune fără să crape.
România nu este un stat, ci un spectacol grotesc, unde legea este doar un decor schimbat după bunul plac al celor care regizează piesa. Curtea Constituțională a decis că voința poporului poate fi anulată cu un simplu comunicat sec, iar restul clasei politice a tăcut. Unii de frică, alții din complicitate, dar cei mai mulți pentru că știu că, în această țară, regula de aur este să nu pui întrebări.
Falșii pro-europeni și cultul lașității
În timp ce România se afundă în acest haos controlat, avem o întreagă pleiadă de politicieni care pozează în apărători ai valorilor europene, dar care nu mișcă un deget pentru a opri această absurditate. Se umplu de cuvinte mari, dar când vine momentul să acționeze, dispar în ceață. Georgescu i-a numit „falși pro-europeni”. Poate că este prea blând. Acești oameni nu sunt doar falși, sunt și previzibili. Își joacă rolul cu o plictiseală de funcționari care știu că oricum nu ei trag sforile.
Ce ar fi trebuit să vedem? O mobilizare puternică, un apel la instituțiile europene, măsuri legale pentru a bloca această decizie scandaloasă. Ce vedem în schimb? O liniște suspectă, complicitatea unei clase politice care a învățat să supraviețuiască tocmai prin inacțiune.
România – statul în care adevărul se negociază
În această țară, orice principiu poate fi reinterpretat, orice decizie poate fi răsturnată dacă deranjează pe cine nu trebuie. Votul? O iluzie. Justiția? O formalitate. Democrația? O glumă bună pentru cei care încă mai cred în ea.
Dar ce se întâmplă când cetățenii încep să vadă acest joc? Când înțeleg că nu ei sunt cei care decid, ci doar audiența unui spectacol prost regizat? Când realizează că alegerile sunt doar o formă de divertisment, un fel de reality show politic în care finalul este deja scris?
Aceasta este miza reală. Nu doar cine câștigă alegerile, ci dacă alegerile mai au vreo valoare. Și dacă permitem ca acest precedent să devină normalitate, atunci înseamnă că ne merităm soarta. România nu mai este o democrație defectuoasă – este un experiment de supunere. Iar noi suntem cobaii.
