Un adevărat act de sabotaj administrativ a avut loc într-o comună din județul Alba, unde un grup de consilieri locali, în frunte cu Beldean Ilie Dan, a blocat deliberat stabilirea impozitelor locale, împingând comunitatea spre un dezastru financiar fără precedent.
Când o clasă politică nu mai are nimic de oferit, începe să semene ură. Când nu mai poate guverna, începe să dezbine. Când simte că puterea îi scapă printre degete, nu se reformează, își aruncă propriul popor unii în alții, ca pe niște câini puși să se sfâșie pentru distragerea atenției.
Asta se întâmplă astăzi în România.
Statul român se află într-un moment de ruptură morală și instituțională. Autoritățile, fie ele incompetente, obediente sau contaminate de corupție nu mai pot invoca neutralitatea, procedura sau „liniștea publică”.
Anul 2026 ar putea aduce o recalculare a taxelor locale, proprietarii de apartamente și case fiind vizați de o nouă posibilă creștere a impozitelor.
Astăzi, Horațiu Potra și cei doi apropiați ai săi, aflați în arest la Penitenciarul Rahova, au fost aduși în fața magistraților de la Curtea de Apel București.
Anul 2026 se conturează ca un moment de cumpănă pentru România. Nu va fi un an ușor – nici social, nici politic, nici geopolitic. Presiunile externe se vor suprapune peste tensiuni interne vechi, iar răbdarea societății va fi pusă la încercare. Într-o lume instabilă, marcată de conflicte, reașezări de putere și crize economice recurente, România nu va fi ocolită de val.
2025 se încheie, nu cu aplauze. Nu cu iluzii. Ci cu oboseală, răni și adevăruri spuse prea târziu sau deloc. A fost un an greu, poate unul dintre cei mai duri ani ai ultimului timp, un an în care am fost forțați să alegem între comoditate și demnitate.
Pe 30 decembrie 2024 a început ceva ce nu mai putea fi oprit. Nu o modă. Nu o manipulare. Nu o „ieșire nervoasă” de moment, așa cum s-a încercat etichetarea ei. Au început protestele suveraniștilor. A început un an de stradă. Un an de frig, de oboseală, de speranță și, mai ales, de revoltă.
Un an în care zeci, sute și apoi mii de oameni au fost prezenți constant în stradă. Aceiași oameni. Aceleași fețe. Aceeași cauză. Un singur nume: Călin Georgescu, președintele ales al României. Un președinte pe care sistemul l-a anulat, nu prin vot, ci prin decizie administrativă, juridică, politică. Prin forță instituțională.
Există oameni pe care te chinui să-i ții în viața ta. Îi aperi, îi înțelegi, le cauți scuze. Până într-o zi, când o greșeală, uneori mică, alteori doar incomodă, devine suficientă ca să te scoată definitiv din inimile lor. Fără explicații. Fără șanse. Doar cu tăcere.
Doamne, dacă mai ai vreun interes pentru această țară, trebuie să fie unul pur arheologic. România nu mai trăiește, ci persistă, iar Crăciunul nu e decât o pauză festivă într-o agonie bine administrată.