Când o clasă politică nu mai are nimic de oferit, începe să semene ură. Când nu mai poate guverna, începe să dezbine. Când simte că puterea îi scapă printre degete, nu se reformează, își aruncă propriul popor unii în alții, ca pe niște câini puși să se sfâșie pentru distragerea atenției.
Asta se întâmplă astăzi în România.
Politicienii care au distrus economia, educația, sănătatea și încrederea publică au găsit soluția salvatoare: să ne urâm între noi. Pentru că un popor furios, fragmentat și confuz nu mai apucă să întrebe cine l-a furat. Un popor ocupat să se înjure nu mai are timp să tragă la răspundere.
Și au reușit.
Românii nu mai discută. Românii se atacă.
Nu mai argumentează. Se insultă.
Nu mai gândesc. Repetă lozinci.
Oameni care nu au citit o doctrină politică în viața lor sunt gata să-și rupă prieteniile pentru ideologii străine, fabricate în birouri de partid. Oameni care nu au beneficiat niciodată de vreo politică publică sunt dispuși să amenințe, să urască și să disprețuiască alți români pentru niște lideri care îi privesc ca pe niște cifre în sondaje.
Este grotesc. Este tragic. Este rușinos.
Românii au ajuns să se comporte ca și cum ar apăra valori, când de fapt apără minciuni. Ca și cum ar lupta pentru principii, când de fapt luptă pentru interesele unei elite care îi disprețuiește. Se insultă pentru politicieni care mâine își vor schimba discursul fără să clipească. Se urăsc pentru partide care au schimbat ideologia de mai multe ori decât și-au schimbat promisiunile.
Și în timp ce noi ne sfâșiem: ei rămân la putere.
ei își conservă privilegiile.
ei râd.
Aceasta este marea lor reușită: nu că ne conduc, ci că ne-au făcut să ne urâm. Pentru că un popor unit este un pericol. Un popor dezbinat este un instrument. Ușor de manipulat, ușor de speriat, ușor de împins dintr-o direcție în alta.
Au transformat diferența de opinie în dușmănie.
Au transformat dezbaterea în linșaj.
Au transformat politica într-un război între cetățeni.
Și românii au căzut în capcană cu o ușurință înspăimântătoare.
Întrebarea reală nu este cine votează cu cine. Întrebarea este: ce fel de țară mai rămâne când ura devine identitate politică? Ce viitor construim când copiii cresc într-o societate în care românul este învățat să-l disprețuiască pe român?
Nu vom ajunge nicăieri. Vom ajunge exact unde vor ei: într-o țară slăbită, fragmentată, incapabilă să se ridice. O țară în care politicienii se schimbă, dar mecanismul rămâne același: dezbină și stăpânește.
România nu este pierdută din cauza sărăciei.
România este în pericol din cauza urii cultivate.
România nu este trădată de români simpli, ci de cei care profită de ruptura dintre ei.
Dacă nu înțelegem asta, vom continua să ne luptăm între noi pentru niște stăpâni politici care nu ne vor niciodată binele.
Dușmanul nu este românul care gândește diferit.
Dușmanul este cel care câștigă putere din ura dintre noi.
Doar uniți putem fi periculoși pentru un sistem corupt. Doar uniți putem cere adevăr, responsabilitate și schimbare reală. Dezbinați, nu suntem decât zgomot de fond într-o țară care se scufundă încet.
Și dacă nu ne trezim, vom descoperi prea târziu că nu politicienii ne-au distrus – ci faptul că i-am lăsat să ne transforme unii în dușmanii altora.
