În timp ce românii sunt în concedii, iar atenția publică este îndreptată spre vacanțe și grijile de zi cu zi, se discută și se promovează măsuri care îi pot afecta direct pe oamenii de la sate și pe micii fermieri. Exact cei care muncesc pământul, cresc animale și pun hrană pe masa familiilor lor.
Tot mai multe reglementări și obligații birocratice riscă să transforme gesturi firești ale gospodăriei într-un labirint de autorizații, avize și sancțiuni. Dacă vom ajunge în situația în care folosirea apei din propria fântână sau dintr-o sursă locală pentru irigarea câtorva straturi de roșii, castraveți și ardei va necesita hârtii, taxe și aprobări, atunci trebuie să ne întrebăm: unde se oprește această birocrație?
O gospodărie nu este o fabrică. Un țăran care își udă grădina nu este un infractor. Apa care a fost folosită de generații pentru traiul de zi cu zi nu poate deveni peste noapte motiv de teamă sau de suspiciune.
Dacă legislația va ajunge să trateze orice captare a apei fără autorizație ca pe o faptă penală, atunci este firesc ca oamenii să fie îngrijorați și să ceară explicații. Statul trebuie să fie partenerul cetățeanului, nu adversarul lui.
România nu poate supraviețui fără satele sale.
Nu poate exista agricultură fără gospodari și nici securitate alimentară fără oamenii care muncesc pământul. În loc să fie împovărați cu noi obligații și sancțiuni, fermierii și gospodarii ar trebui sprijiniți, încurajați și respectați.
România are nevoie de politici care protejează gospodăria românească, nu de măsuri care îi fac pe oameni să se teamă că vor fi sancționați pentru activități firești desfășurate pe propriul teren.
România, trezește-te! Informează-te, citește proiectele de lege și cere transparență. Indiferent de opțiunea politică, drepturile gospodarilor și ale fermierilor trebuie apărate, iar orice reglementare trebuie să fie echilibrată, clară și în interesul cetățenilor, nu împotriva lor.
