Vă scriu această scrisoare cu gând bun, cu respect și cu dorința sinceră de a vă transmite un mesaj de încurajare. Trăim într-o perioadă în care mulți oameni se simt obosiți, dezorientați sau lipsiți de repere. Tocmai de aceea, vocile care pun accent pe inimă, pe adevăr și pe chemarea către o conștiință trează rămân necesare.
Am apreciat întotdeauna modul în care ați ales să vorbiți despre demnitate, despre sens, despre responsabilitate și despre întoarcerea la valorile care așază omul în relație cu Dumnezeu, cu aproapele și cu propria conștiință. Într-o lume în care zgomotul acoperă esențialul, faptul că ați rămas consecvent în a vorbi cu simplitate, dar cu profunzime, merită remarcat.
Nu vă scriu pentru a vă pune pe un piedestal, nici pentru a vă încărca cu așteptări. Vă scriu pentru a vă spune că ceea ce ați semănat în mintea și în sufletul multor oameni nu a fost în zadar. Chiar și atunci când drumul pare anevoios sau când apar neînțelegeri ori contestări, cred că rostul unui om care vorbește despre lumină este, în primul rând, să o păstreze aprinsă în sine.
Într-o vreme în care societatea s-a obișnuit să desacralizeze totul, dumneavoastră ați reamintit ideea că omul nu este doar o sumă de nevoi materiale, ci și o ființă chemată la înnobilare, la lucrare interioară și la reconectare cu valorile care dau sens vieții. Fiecare moment în care ați pus accent pe iubire, pe adevăr, pe credință și pe libertatea interioară a hrănit o sete care nu este doar a românilor, ci a întregii umanități.
Vă încurajez să rămâneți la fel de autentic în ceea ce faceți, indiferent de zgomotul din jur. Omul nu schimbă lumea prin forță, ci prin exemplu. Iar uneori, un singur cuvânt spus la timpul potrivit poate aprinde în alții curajul de a deveni mai buni, mai limpezi, mai vii.
Dumnezeu să vă întărească, să vă lumineze și să vă dea puterea de a continua această lucrare de suflet, în care mulți oameni găsesc inspirație și sprijin.
Cu gând bun și cu respect,
Radu Ciobotea
Jurnalist
