România a fost scuipată în față. Iar scuipatul poartă parafa celor nouă judecători ai Curții Constituționale. Nu mai e o metaforă. Este o realitate crudă, rece, rușinoasă: transparența a murit, oficial, în România.
Decizia luată de CCR – că soții, soțiile și copiii demnitarilor nu mai trebuie incluși în declarațiile de avere – este nu doar un gest de trădare a poporului, ci o sfidare directă la adresa ideii de stat, de onoare, de control public. Practic, Curtea a întins un covor roșu pentru hoție, pentru mascarea averilor, pentru corupția dinastică.
Au scos lumina din declarațiile de avere și ne-au aruncat înapoi în bezna anilor ’90, când averile se făceau noaptea, pe genunchi, în tăcere și complicitate. Astăzi, nu mai au nevoie nici de noapte. Au legea de partea lor.
Acești nouă oameni – plătiți regește din bani publici – nu mai apără Constituția. Apără interesele unei caste lacome, corupte, bolnave de putere și bani. Curtea Constituțională a devenit un instrument al complicității, o bâtă cu care se lovește în ochii și în inteligența publicului. În loc să protejeze adevărul, CCR protejează hoții.
Ce înseamnă această decizie, pe românește?
Că de mâine, orice politician poate pune vila pe numele soției, contul bancar pe numele copilului și BMW-ul pe numele cumnatului. Și nu va mai trebui să spună nimic. Nici ANI, nici DNA, nici presa, nici cetățeanul nu vor mai avea acces la adevăr. O perdea de protecție legală pentru averi nemărturisite.
Ce ne spune CCR? Că viața privată e mai importantă decât interesul public. Fals. Aberant. Periculos. Nu vorbim de soți și soții de rând. Vorbim de cei care gestionează bani publici. Când ești plătit din buget, nu mai ai viață privată în ceea ce privește averea. Ai responsabilitate publică.
Ce au făcut cei nouă judecători este mai mult decât o decizie juridică. Este o complicitate oficială la corupție. Este o undă verde pentru minciună, o autorizație de construire pentru imperii ascunse, o declarație de război împotriva celor cinstiți.
România nu a fost doar umilită. A fost violată instituțional, în direct, de cei care pretind că apără Legea Supremă. Iar noi, restul, asistăm neputincioși în fața acestui jaf constituțional cu pretenții de doctrină.
E timpul să spunem lucrurilor pe nume: CCR a devenit un pericol public. O bombă cu ceas la temelia democrației. Iar cei nouă judecători – complici cu sistemul – tocmai au deschis ușa larg pentru o nouă eră a hoției fără urme.
