Au trecut șapte luni de tăcere și deziluzie. Șapte luni în care România a fost ținută pe perfuzii, între agonie și moarte clinică. Iar acum, când „noul” președinte a fost înscăunat, ne dăm seama că, de fapt, nimic nu s-a schimbat. Puterea a fost predată tot în mâinile celor care au furat, distrus și umilit această țară timp de trei decenii. Totul cu un zâmbet fals, sub faldurile unei democrații de carton și ale unei Europe care ne cere să renunțăm la ce mai avem românesc în noi.
Străzile au fost pline, de frig, de oameni triști, de suflete care au mai sperat o dată. Degeaba. Românii au ieșit, dar nu destui. Au strigat, dar nu destul de tare. Nu au fost uniți. Iar fără unitate nu există forță. Fără forță, nu există luptă. Fără luptă, nu există victorie. România a pierdut din nou.
Cine ne conduce acum? Cei care au jefuit această țară până la os, dar știu să își schimbe discursul. Pro-europeni de fațadă, progresiști de ocazie, ipocriți cu studii plagiate și averi furate. Îi vedem jubilând la recepții oficiale, râzând în timp ce ne îngroapă viitorul. Iar noi tăcem.
Românii sunt naivi. Orbi. Cu o credință moale și o memorie scurtă. Crescuți în frică, în tăcere, în resemnare. Visează la putere, dar nu o cer. Nu o luptă. O așteaptă să le fie dată de alții, ca milă.
Iar acum urmează pasul doi, terfelirea credinței. În ajunul Rusaliilor, în inima Bucureștiului, asistăm la o lecție oficială de dezumanizare: parade, aplauze, stegulețe. Educația e reformată de ideologii străine, cultura e pusă la colț, familia e rescrisă, iar copiii devin cobaii unei lumi care nu ne aparține. În numele toleranței ni se cere să înghițim orice. În numele „valorilor europene” ni se cere să ne călcăm pe suflet. Și acceptăm.
Părinții abia au timp să respire. Tinerii cresc cu idolii TikTok-ului și lecțiile influencerilor plătiți. Nimeni nu mai formează caractere. Nimeni nu mai apără valorile. România nu mai educă, ci doar produce. O colonie ieftină, slabă, vulnerabilă.
La ceremonia de investire a președintelui, am văzut „elita”, aceia care, cu zâmbet de crocodil, au făcut dintr-un popor o masă de manevră. Cei care vă spală creierul zilnic, prin ecrane și „experți” reciclați. Ei sunt fericiți. Au câștigat. Din nou.
Iar noi? Privim. Înghițim. Tăcem.
România nu este în pericol. România este deja pierdută. Ne rămâne doar o întrebare:
Încotro mergem, dragi români?
