Au trecut șapte luni de tăcere și deziluzie. Șapte luni în care România a fost ținută pe perfuzii, între agonie și moarte clinică. Iar acum, când „noul” președinte a fost înscăunat, ne dăm seama că, de fapt, nimic nu s-a schimbat. Puterea a fost predată tot în mâinile celor care au furat, distrus și umilit această țară timp de trei decenii. Totul cu un zâmbet fals, sub faldurile unei democrații de carton și ale unei Europe care ne cere să renunțăm la ce mai avem românesc în noi.