Domnilor (și doamnelor) care vă ascundeți după sigla Serviciului Român de Informații,
A venit momentul să vă priviți în oglindă – nu cu aroganța funcției, ci cu rușinea faptului că ați abandonat complet interesul României. Tăceți, deși știți. Refuzați să vedeți, deși sunteți plătiți exact pentru asta. Ați devenit o structură oarbă, surdă și complice.
Ați fost sesizați, în mod oficial, cu privire la ingerințe grave în alegerile din România, venite din partea unor state „prietene” – Franța și Republica Moldova. Nu doar speculații, nu doar suspiciuni: probe clare, documente, corespondențe, legături directe. Și ce ați făcut?
NICI MĂCAR NU AȚI ACCEPTAT O AUDIENȚĂ. Nici măcar atât. Nici măcar minimul gest de a asculta. Ați închis ușa. Ați sigilat tăcerea. Ați confirmat, indirect, complicitatea voastră prin refuzul de a cerceta.
Unde sunt „patrioții” din SRI? Ce păzesc sutele de colonei și generali produși în serie la „apelul bocancilor”? Ce fel de „serviciu de informații” e acela care ignoră semnale clare de trădare, care tace în fața vânzării de țară și care se ascunde de propriii cetățeni?
Ne spuneți că protejați securitatea națională. Mințiți. Protejați interese obscure, rețele paralele, și liniștea unui sistem corupt, care se teme de adevăr.
SRI-ul de azi nu mai este instituția respectată de altădată. Ați transformat-o într-un SRL opac, în care câțiva „grei” trag sforile, îngroapă adevărul și dau lecții de „siguranță națională” în timp ce țara e ciopârțită bucățică cu bucățică. Nu mai sunteți gardienii României. Sunteți paznicii intereselor altora.
Și totuși, mai există în interiorul instituției ofițeri adevărați. Oameni care știu ce înseamnă cuvântul jurământ. Însă aceștia sunt marginalizați, izolați, reduși la tăcere. Pentru că nu se închină celor care conduc SRI ca pe o moșie personală.
Aceasta nu este o scrisoare de avertizare. Este un ACT DE ACUZARE.
Ați refuzat să ascultați. Ați refuzat să investigați. Ați refuzat să vă faceți datoria. Dar nu veți mai putea refuza mult timp să răspundeți public. Pentru că adevărul iese la suprafață. Și când o va face, veți fi trași la răspundere. Nu doar moral, ci și legal.
România nu este a voastră. Nu aveți dreptul să o trădați prin inacțiune.
Vrem o țară liberă, nu o colonie tolerată. Vrem un serviciu de informații în slujba națiunii, nu a agendelor externe. Vrem ca tăcerea voastră să înceteze. Acum.
Și pentru ca totul să fie clar, vă spun deschis:Sunt un jurnalist irelevant. Nu contez în „sistem”. Nu am sprijin. Nu apar pe ecrane.Dar exact pentru că nu datorez nimic nimănui, am libertatea să spun ce mulți știu, dar nu îndrăznesc să rostească.
Aceasta nu este prima scrisoare deschisă. Vor urma și altele. Către toate instituțiile care au trădat această țară.Pentru că România nu mai poate fi apărată în tăcere.
Un cetățean român care refuză să se uite în altă parte. Un jurnalist irelevant – dar liber.
