Românii și-au făcut treaba. Au ieșit la vot în decembrie și au ales un președinte. Clar. Democratic. Dar la câteva luni distanță, țara este condusă de cu totul altcineva: de interimari, marionete ale unui sistem care se teme de voința populară.
Președintele ales? Pus pe pauză. Poporul a vorbit, dar clasa politică a tras cortina și a zis: „nu acum”. În locul lui, avem un președinte interimar – Ilie Bolojan, instalat pe fondul unui joc politic sordid. În locul unui guvern solid, avem un guvern interimar. Premierul? Și el interimar. Toată puterea e ținută de „provizorii” care trag de timp, ignorând voința electoratului.
Ce mesaj se transmite? Că votul tău nu contează. Că alegerile sunt doar o formalitate. Că România poate fi guvernată fără legitimitate, cu oameni de rezervă, în timp ce adevărata alegere a poporului e ținută în carantină.
Acest interimat generalizat e o insultă. E un sabotaj politic al democrației. România nu e o gară părăsită unde se schimbă mecanicii de locomotivă la fiecare două stații. E o țară europeană care merită să fie condusă de cei aleși, nu de cei împinși în față temporar.
Votul nu e o glumă. Mandatul dat de cetățeni nu e o fițuică pe care o pot amâna partidele când le convine. România are un președinte ales. Să fie instalat. Să-și preia mandatul. Să conducă. Nu să așteptăm până se înțeleg „băieții” din culise.
România nu poate trăi la infinit în provizorat. Nu mai e vorba doar de politică – e o chestiune de respect față de popor.
