După șase luni de luptă acerbă pentru suveranitatea României, cortina cade peste o confruntare electorală care a ținut o țară întreagă cu sufletul la gură. În finală, doi tineri candidați s-au ridicat din tumultul acestei bătălii politice: Nicușor Dan, simbolul orientării pro-europene, și George Simion, vocea aprinsă a suveranismului românesc.
A fost o luptă strânsă, alimentată de pasiune, idealuri și viziuni opuse despre viitorul țării. Iar pe 18 mai, turul al doilea nu a fost doar o alegere între două nume. A fost o încleștare a două lumi: România metropolelor, conectată la valorile occidentale și România profundă, care își dorește reîntoarcerea la rădăcini, la demnitate și independență. A fost, totodată, și vocea diasporei, care a înclinat decisiv balanța.
George Simion a pierdut, dar aceasta nu este o înfrângere. E doar un pas în lupta de durată pentru redobândirea suveranității poporului român. Vocea sa a fost clar auzită, mesajul său a pătruns în conștiința colectivă, iar valul care s-a ridicat în jurul său nu se va retrage curând. Pentru că ideea de suveranitate nu poate fi înfrântă de un scor electoral – ea trăiește atâta timp cât trăiește speranța românilor.
Dar adevărata victorie aparține celui care, deși nu a fost în turul doi, a schimbat totul. Călin Georgescu – candidatul principal al acestor alegeri – a reușit ceea ce puțini credeau posibil: a trezit spiritul național, a readus în centrul atenției ideea de românism autentic, a inspirat o generație să gândească dincolo de granițele impuse de alții. El nu a câștigat un mandat, dar a câștigat ceva mai important: respectul și recunoașterea unei mișcări de conștiință.
Astăzi, nu plângem un eșec electoral. Astăzi, celebrăm începutul unei redeșteptări. Poporul român a vorbit. A ales drumul pe care îl consideră potrivit, chiar dacă nu toți îl înțeleg sau îl aprobă. Dar ceea ce s-a întâmplat în aceste luni rămâne. Suveranitatea nu moare, doar așteaptă.
Și când se va ridica din nou, o va face mai puternică ca niciodată.
