Nu simbolic. Nu metaforic. Ci instituțional, administrativ și mediatic. Cu documente, ștampile și justificări fabricate. Călin Georgescu a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, iar statul român a decis că votul românilor este o greșeală ce trebuie corectată. Nu prin alegeri. Ci prin anulare, interdicție și umilire publică.
Pretextul a fost unul perfect pentru epoca fricii: interferența Rusiei. O poveste repetată obsesiv, fără probe, dar suficient de gravă pentru a suspenda orice întrebare. Curtea Constituțională a anulat alegerile. Instituțiile au tăcut. Presa a aplaudat. Iar președintele ales a fost transformat peste noapte din câștigător legitim în paria public.
Astăzi, raportul american și documentele interne TikTok aruncă în aer întreaga construcție. TikTok a declarat oficial Comisiei Europene că nu a găsit nicio dovadă a existenței unei rețele coordonate de 25.000 de conturi asociate campaniei lui Călin Georgescu. Mai mult, evaluările interne au arătat constant că Rusia nu a desfășurat o operațiune de influență în România. Aceste concluzii au fost comunicate repetat autorităților române și Comisiei Europene.
Și totuși, nimic nu a fost corectat.
Mai mult, informații apărute ulterior, bazate pe date ale autorității fiscale, indică faptul că presupusa campanie de influență a fost finanțată de un partid politic românesc, nu de Rusia. Adevărul a ieșit la suprafață. Dar votul nu a fost restabilit. Decizia nu a fost revocată. Iar Călin Georgescu a fost interzis să mai candideze la alegerile repetate din mai 2025.
Aici începe adevărata problemă. Nu Georgescu. Ci statul.
Dacă România a fost sub atac extern, așa cum ni s-a spus oficial, unde a fost Armata Română? Cine a evaluat amenințarea? Cine a decis că este suficient de gravă pentru a anula alegeri, dar nu suficient de gravă pentru a activa mecanismele constituționale de apărare a statului?
Unde au fost instituțiile de forță?
Unde au fost procurorii care astăzi se autosesizează pentru postări pe rețelele sociale?
Unde au fost anchetele penale pentru cea mai gravă acuzație posibilă: compromiterea alegerilor?
Sau poate pentru că nu a existat niciun atac real, ci doar un scenariu util.
Sub umbrela Codului privind dezinformarea și a Regulamentului DSA, Comisia Europeană a activat mecanisme de „răspuns rapid”, oferind putere unor verificatori de fapte aliniați ideologic să ceară cenzură prioritară în perioade electorale. În acest climat, Georgescu nu a mai fost tratat ca un candidat, ci ca o problemă de eliminat. Iar când TikTok a contrazis narațiunea oficială, instituțiile europene și românești au ales să ignore realitatea.
Rezultatul? Alegeri refăcute fără principalul câștigător. Un președinte „acceptabil” ales în liniște. Iar fostul președinte ales, executat simbolic, discreditat, ironizat, scos din spațiul public ca avertisment.
Și atunci întrebarea se mută către societate.
Unde sunt acum cei care îl ironizau pe Călin Georgescu?
Cei care râdeau de „teorii ale conspirației”?
Cei care spuneau că „instituțiile știu mai bine”?
Mai râde cineva când află că acuzațiile au fost false?
Mai e amuzant când votul a fost anulat fără probe?
Mai pare totul o glumă când înțelegem că precedentul a fost creat?
Pentru că nu este vorba doar despre un om. Este vorba despre un principiu simplu: dacă un președinte ales poate fi eliminat prin minciună, oricine poate urma.
România nu a fost victima unei interferențe rusești. România a fost victima unui sistem care a ales să-și umilească propriul vot și să-și execute propriul președinte ales pentru a păstra aparențele „stabilității”.
Democrația nu a fost pierdută într-o zi. A fost anulată prin tăcere. Iar tăcerea, de această dată, este dovada vinovăției.
