România traversează o perioadă în care guvernarea seamănă mai degrabă cu o scenetă prost regizată decât cu un act responsabil de conducere națională. Ce se întâmplă acum în structura Executivului este nu doar absurd, ci jignitor pentru orice cetățean cu un minim respect pentru ideea de stat și instituție: un vicepremier la trei miniștri. Un dezechilibru administrativ care spune mai mult despre dezastrul politic decât orice criză economică.
Această formulă guvernamentală nu este doar ineficientă – este ridicolă. Funcțiile sunt ocupate pe criterii de partid, de imagine, de alianțe toxice, nu pe competență sau viziune. Vicepremierii se înmulțesc ca în bancurile de pe vremuri, dar rezultatele întârzie să apară. Se mimează autoritatea, se distribuie posturi ca favoruri, iar România plătește nota de plată a acestui bal grotesc.
În loc de direcție, avem compromisuri. În loc de reforme, rotiri de cadre. În loc de lideri, fețe palide care-și încheie declarațiile cu „vom analiza” sau „luăm în calcul”, dar care nu pot răspunde nici măcar întrebării simple: cine conduce, de fapt, acest guvern?
Un vicepremier la trei miniștri e imaginea unui Executiv gonflat artificial, o caricatură de echilibru politic în care miniștrii își pierd autoritatea, iar premierul – orice urmă de credibilitate. Cum putem vorbi despre coerență, când însăși arhitectura guvernului e un monument al improvizației și al neputinței?
România are nevoie de un guvern, nu de un tablou absurd în care funcțiile se oferă ca recompense pentru obediență politică. Are nevoie de profesioniști, nu de figuranți cu titluri pompoase. Cât timp această formulă va rămâne în picioare, nu putem vorbi nici despre progres, nici despre speranță – doar despre penibil.
