S-a încheiat, în sfârșit, una dintre cele mai murdare campanii electorale din ultimii ani. Un spectacol grotesc, fără onoare, fără idei, fără respect pentru cetățean. În loc de viziuni pentru viitor, am asistat la o luptă de stradă în costume scumpe, plină de atacuri personale, minciuni repetate cu nerușinare și trădări care au sfidat nu doar logica, ci și bunul-simț.
Cei care ar fi trebuit să aducă soluții pentru o societate tot mai apăsată de probleme au preferat să își spele rufele în public, folosindu-se de cetățeni ca muniție electorală. Au aruncat cu noroi fără să clipească, au distrus reputații, au divizat comunități, au instigat ură și neîncredere. În loc de idei, au livrat scandaluri. În loc de soluții, au adus spectacol de prost gust.
Mai grav este că această campanie nu doar că a dezbinat electoratul, ci a lăsat urme adânci în societate. Familii s-au certat, prieteni s-au înstrăinat, comunități s-au polarizat, pentru niște politicieni care, după ziua votului, vor ridica din umeri și vor merge mai departe, eventual la braț unii cu alții, uitând de toate înjurăturile pe care și le-au aruncat în campanie.
Trădările din interiorul partidelor, alianțele de conjunctură și jocurile murdare din culise au arătat încă o dată că politica românească este, în multe cazuri, un teren de vânătoare pentru ego-uri și interese personale, nu un loc în care se construiește ceva pentru cetățean. Aceeași figură, aceleași metode, același dispreț față de inteligența celor care i-au ales.
Finalul acestei campanii nu aduce liniște, ci o tensiune mocnită, o societate mai obosită, mai cinică și mai lipsită de speranță. Și poate cel mai periculos lucru este că acest mod de a face politică – prin ură și dezbinare – riscă să devină normă.
E timpul ca cetățenii să ceară mai mult. Mai multă decență, mai multă transparență, mai multă responsabilitate. Nu putem construi o țară pe baza urii și a manipulării. Politica nu trebuie să fie o mlaștină din care nimeni nu scapă curat, ci o responsabilitate. Iar cei care au transformat campania într-un câmp de luptă personală ar trebui să plece. Cu capul plecat, nu cu mâna ridicată.
