Domnule prim-ministru,
Există momente în istoria unei națiuni când tăcerea conducătorilor devine mai zgomotoasă decât orice discurs. Săptămâna care a trecut este un astfel de moment. Românii au vorbit. Clar. Răspicat. Iar dumneavoastră ați ales să nu auziți.
Refuzați să acceptați un adevăr incomod: legitimitatea nu se impune, se câștigă. Iar atunci când milioane de cetățeni simt că votul lor a fost golit de sens, problema nu mai este de comunicare, ci de conștiință. În locul unei explicații oneste, ați preferat rigiditatea puterii și disprețul mascat în tehnocrație.
Pentru tot mai mulți români, deveniți simbolul unui stat capturat, un stat care răspunde prompt la comenzi externe, dar rămâne surd la suferința propriilor cetățeni. Dacă această percepție este falsă, responsabilitatea de a o demonta vă aparține. Până acum, ați eșuat.
Ați girat politici care au lovit în cei mai vulnerabili: persoane cu dizabilități tratate ca simple cifre într-un buget, mame reduse la statistici, copii sacrificați pe altarul unor „reforme” fără suflet. Iar paradoxul este cu atât mai crud cu cât ocupați și funcția de ministru al Educației, domeniul care ar trebui să fie expresia maximă a grijii pentru viitor.
Minciuna, rostită calm și repetată suficient de des, nu devine adevăr. Devine insultă. O insultă adresată unui popor care a îndurat prea mult și care nu mai acceptă să fie tratat ca un obstacol în calea ambițiilor politice.
Apare, inevitabil, întrebarea: ce căutați, de fapt, în fruntea acestui guvern?
Să serviți România sau să administrați interesele unui sistem care nu mai are nicio legătură cu oamenii?
Un lider care guvernează împotriva propriului popor nu mai este lider. Este o problemă. Iar istoria a demonstrat de nenumărate ori că astfel de probleme nu se rezolvă prin încăpățânare, ci prin retragere.
De aceea, singurul gest care ar mai putea avea valoare morală este acesta:
faceți un pas înapoi. Plecați.
Nu ca o concesie, ci ca o necesitate.
Nu din frică, ci din responsabilitate.
România nu mai are nevoie de guvernanți care confundă puterea cu dreptul de a ignora furia legitimă a cetățenilor.
