„În România, funcțiile nu înnobilează; ele corup, degradează, anulează.”
România nu mai e condusă. E administrată de o castă de politruci care își împart influența ca pe bucăți dintr-un cadavru. Iar când nu primesc ceea ce cer, își aleg o altă instituție de jefuit. Acum, a venit rândul SRI.
PSD a pierdut lupta pentru funcția de premier? Nicio problemă. Vor șefia Serviciului Român de Informații. Și, ca o palmă peste obrazul lucidității, numele vehiculat este Sorin Grindeanu – omul OUG 13, omul obedienței totale, omul care a fost dat afară chiar de cei care l-au instalat. Și care acum revine, ca o piesă uzată pusă din nou în priză.
Nu e o glumă. E o crimă simbolică.
Grindeanu la SRI nu e doar o numire proastă. Este o insultă adusă ideii de stat. Este consfințirea unei realități pe care ne prefacem că nu o vedem: serviciile au fost demult transformate în câmp tactic. Acum, devin proprietate de partid.
Un partid care nu mai are rușine, nici limite.
SRI devine SRL
Sub Grindeanu, SRI nu va mai fi un serviciu de informații. Va fi o anexă politică, o unealtă docilă în mâinile celor care își împart țara pe județe, pe contracte, pe pile. Ceva între un birou de pază și un club select al imunității.
Informațiile vor deveni arme. Tăcerea – monedă de schimb. Șantajul – mecanism de negociere.
De ce vrea PSD tot? Pentru că poate.
N-au fost niciodată un partid de idei. Sunt o rețea. O organizație de interese. Se hrănesc din complicitate și din absența opoziției reale. Cât timp nu-i trage nimeni la răspundere, ei avansează. Când nu pot controla Guvernul, controlează ce e dincolo de Guvern. Serviciile, procurorii, banii publici.
Și o fac cu o naturalețe cinică, sub lozinci despre stabilitate și „echilibru în coaliție”.
România, captivă în mâinile unor epave recondiționate
Grindeanu e simbolul perfect al politrucului reciclabil. Nu contează că n-are viziune, nu contează că n-are coloană vertebrală. Contează că e „omul nostru”. Asta e tot ce trebuie în logica PSD. Loialitatea bate competența. Tăcerea bate verticalitatea.
Într-o țară normală, astfel de oameni dispar din viața publică. În România, ei sunt recompensați cu funcții de stat.
Concluzie: nu e o numire. E un test de rezistență al democrației
Dacă Grindeanu ajunge la SRI, atunci putem declara falimentul oricărei pretenții de stat democratic. România va fi doar un decor, o scenă pe care se joacă o piesă proastă, în care cetățeanul e doar spectator tăcut.
Nu mai e vorba doar despre o funcție. Este vorba despre principiu. Despre ultimul bastion al decenței. Și dacă PSD trece și de aici, înseamnă că am rămas fără instituții, fără repere, fără frână.
Un stat devine distopie nu prin revoluții, ci prin compromisuri mici și numiri toxice.
Grindeanu la SRI e exact asta. O bornă pe drumul spre dezastru.
