Refuzul unor șefi din structurile de ordine publică de a ieși la pensie la împlinirea vârstei legale a stârnit o revoltă mocnită în rândul subordonaților. Considerați beneficiarii unei „măsuri cu dedicație” venite din partea Guvernul României pentru a-și păstra funcțiile, acești comandanți sunt percepuți tot mai des drept principala piedică în calea unei reforme reale.
În loc să ofere un exemplu de responsabilitate și onoare, o parte dintre liderii din Poliția Română, Jandarmeria Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență aleg să rămână ancorați în funcții, deși au atins pragul pensionării. În ochii multor oameni din sistem, această decizie nu reprezintă stabilitate, ci o formă de conservare a privilegiilor. Sub protecția anonimatului, numeroși angajați vorbesc despre un „vârf” ierarhic care sufocă inițiativa, blochează promovările și împiedică reîmprospătarea instituțională de care structurile au nevoie.
Prin agățarea de scaun, acești lideri transmit un mesaj descurajant generațiilor tinere: că loialitatea politică valorează mai mult decât demnitatea profesională. Acceptarea unor artificii legislative care le permit prelungirea mandatului este percepută ca o tranzacție morală, un schimb între tăcere și beneficii, între obediență și continuitatea privilegiilor.
Se ridică astfel o întrebare legitimă: ce fel de leadership este acela care preferă confortul funcției în locul unui gest de onoare? Respectul nu se obține prin prelungiri succesive și nici prin sprijin politic conjunctural. El se câștigă prin exemplu, prin asumarea limitelor și prin capacitatea de a ști când să faci un pas înapoi.
Instituțiile nu au nevoie de lideri care se tem să plece, ci de oameni care înțeleg că alternanța este firească și sănătoasă. A rămâne cu orice preț poate însemna, pe termen lung, ștergerea propriilor merite din memoria colectivă. Nu realizările din trecut vor rămâne în conștiința subordonaților, ci încăpățânarea de a bloca viitorul.
Retragerea la timp nu este un semn de slăbiciune, ci dovada unei coloane vertebrale. Iar demnitatea, odată pierdută, nu poate fi recuperată prin nicio ordonanță.
