Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de Schiau Liviu și Tarnu Ioan, împotriva deciziei de condamnare în dosarul „UTILAJELE”.

ÎCCJ a admis la sfârșitul săptămânii trecute cererile de recurs în casație împotriva deciciei care a dus la condamnarea  fostului  director al SRI Alba, Ioan Tarnu și subcomisarului  Liviu Schiau, fost poliţist la BCCO Alba Iulia.

În baza art. 440 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a admis în principiu cererile de recurs în casație, împotriva deciziei penale nr. 114/A din 24 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Fixează termen de judecată în ședință publică la data de 19 ianuarie 2017. Prin decizia penală nr. 114/A din 24 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală,  Tarnu Ioan a fost condamnat la  3 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere iar Schiau Liviu la 2 ani de închisoare sub supraveghere.

Într-o postare pe blogul său, ofițerul de poliție Liviu Schiau, condamnă modul în care a fost efectuată ancheta în dosarul ”Utilajele”. Acesta susține că a fost pus sub învinuire în baza declarației lui unui inculpat  arestat preventiv, declarație obținută prin întrebuințarea de către anchetatori de favoruri, promisiuni sau amenințări și „fabricarea de probe mincinoase”.

 ” Ancheta abuzivă îndreptată împotriva subsemnatului a culminat cu întocmirea de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Hunedoara, a referatului cu propunere de arestare preventivă din 02 mai 2011, înscris oficial în cuprinsul căruia autorul a inserat în susținerea acuzării aspecte complet false, în unele situații, iar în altele s-a sprijinit pe declarațiile obținute în mod abuziv. Propunerea de arestare preventivă a fost respinsă în două rânduri de către instanțele de judecată. Având în vedere materialul de urmărire penală, procurori din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Hunedoara, în data de 30 mai 2011, au întocmit rechizitoriu cu nr. 72D/P/2010 și au dispus trimiterea în judecată a subsemnatului,  pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7, alin. 1, din Legea 39/2003, art. 264, alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a, Cod penal și alții.

În rechizitoriul din data de 30 mai 2011, se poate observa faptul că cel care a făcut denunțul beneficiază de aplicarea dispoziţiilor art.9, alin.2 din Legea nr.39/2003 (reducerea pedepsei la jumătate), cu toate că acesta nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa,  dar în schimb a fost determinat să semneze declarația dictată  în ceea ce mă privește, facilitând astfel tragerea la răspundere penală a subsemnatului.” – susține  Liviu Schiau

Dosarul penal menționat mai sus  a fost trimis la Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală. În perioada următoare instanța de fond a procedat la judecarea cauzei până la data de 05 decembrie 2014. Instanța de fond din cadrul Curtii de Apel Alba Iulia – Secția penală, s-a  pronunțat prin hotărârea penală nr. 145 din 05 decembrie 2014, prin care achită pe inculpații SCHIAU LIVIU și TARNU IOAN, pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

Procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba-Iulia a declarat apel în termen legal împotriva sentinței penale nr. 145/2014 a Curții de Apel Alba-Iulia pronunțată la data de 05 decembrie 2014. Dosarul penal a fost trimis spre rejudecare în apel la Inalta Curte de Casație și Justiție București. În perioada 06 februarie 2015 până la data de 04 martie 2016 s-a procedat la rejudecarea cauzei în apel. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, de condamnare  a celor doi , pronunțată în 24 martie 2016, este definitivă.

Cele două hotărâri ale instanțelor sunt absolut contradictorii și duc la aprecierea total diferită a acelorași probe.(https://condamnatabuziv.wordpress.com)