HĂRȚUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ

0

În luna august 2020, a fost promulgată Legea nr. 167/2020 care interzice hărțuirea la locul de muncă, acest comportament putând fi sancționat cu amenzi cuprinse între 10.000 și 15.000 de lei.

Potrivit acestei legi, organizațiile au obligația de a asigura măsuri pentru prevenirea și combaterea faptelor de hărțuire psihologică și pot fi sancționate cu până la 50.000 de lei în situațiile în care această obligație nu este respectată. Legea mai prevede amenzi pentru situațiile în care organizațiile instigă la hărțuire – acestea fiind cuprinse între 50.000 și 200.000 de lei.

„Constituie hărțuire morală la locul de muncă și se sancționează disciplinar, contravențional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat, de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme: conduita ostilă sau nedorită, comentarii verbale și acțiuni sau gesturi.

Constituie hărțuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înțelesul prezentei legi, stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă”, se arată în lege.

Potrivit altui articol, fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală.

„Niciun angajat nu va fi sancționat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă”, mai arată legea.

Pe data de 10 august 2020 a intrat in vigoare Legea nr. 167/2020 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum si pentru completarea art. 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.

Astfel, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 se completează după cum urmează:

Constituie hărțuire morală la locul de muncă și se sancționează disciplinar, contravențional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul sau ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:

a) conduita ostila sau nedorita;

b) comentarii verbale;

c) acțiuni sau gesturi.

Constituie hartuire morala la locul de munca orice comportament care, prin caracterul sau sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înțelesul legii amintite, stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă.

Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală. Niciun angajat nu va fi sancționat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă.

Angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condițiile legii și ale regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală a angajatului pentru faptele respective.

Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.

Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.

Angajatul, victima a hărțuirii morale la locul de muncă, trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condițiile legii. Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.

Potrivit legii, angajații care își hărțuiesc colegii și angajatorii care nu iau măsuri pentru a preveni hărțuirea la locul de muncă riscă amenzi uriașe.

Constituie contravenție hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, și se pedepsește cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei.

Constituie contravenție și se sancționează cu amenda:

  • de la 30.000 lei la 50.000 lei neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor prevăzute la art. 2 alin. (5^5) – nerespectarea de către angajator a obligației de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă;
  • de la 50.000 lei la 200.000 lei nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 2 alin. (5^6) – este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.

Ori de câte ori va constata săvârșirea unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă, instanța de judecată poate, în condițiile legii:

  • să dispună obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hârțuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
  • să dispună reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
  • să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
  • să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii și morale;
  • să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicina muncii;
  • să dispună obligarea angajatorului la modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului.

La articolul 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, se introduce un nou alineat: “Hărțuirea morală la locul de muncă pe criteriul de sex este interzisă. Dispozițiile Ordonanței Guvernului 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările ulterioare, se aplica în mod corespunzător”.

În Codul Muncii sunt prevăzute amenzi pentru hărțuire și discriminare la locul de muncă, după ce Legea 151/2020 pentru modificarea și completarea Legii 53/2003 – Codul muncii, care introduce și definește discriminarea și hărțuirea, a fost publicată în Monitorul Oficial.

Potrivit Legii nr. 151/2020, orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenența la o categorie defavorizată, este interzisă.

Hărțuirea constă în orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile enumerate mai sus, care are ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane și duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

Nerespectarea dispozițiilor se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei.

Și Codul Penal definește hărțuirea în art. 208, însă nu face o referire directă la posibilele abuzuri făcute de superiori sau de colegi la locul de muncă. Totuși, hărțuirea sexuală este recunoscută ca infracțiune în art. 223 din Codul Penal și definită că „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare”.

Ce poate face un angajat dacă este hărțuit moral?

Odată ce înțelege legislația, un angajat trebuie să poată dovedi abuzul moral la care este supus. Tipurile de probe acceptate de lege includ:

  • dovezile scrise (inclusiv e-mailurile și sms-urile);
  • înregistrările video;
  • înregistrările audio;
  • fotografiile;
  • declarațiile.

Având la dispoziție aceste dovezi, angajatul poate sesiza Inspecția Muncii sau Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Cei de la Inspecția Muncii pot efectua un control neanunțat la sediul angajatorului, fără a dezvălui însă motivul controlului sau identitatea celui care a făcut reclamația. Și CNCD are abilitatea de a sancționa atât hărțuitorul, cât și instituția angajatoare care a tolerat acest comportament.

În cazul hărțuirii sexuale (considerată o infracțiune conform Codului Penal), victima se poate adresa direct instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală.

Dacă hărțuirea la locul de muncă a fost dovedită, angajatul poate cere despăgubiri în instanță și restituirea postului ocupat anterior (în situația în care abuzurile au dus la pierderea locului de muncă).

Cum poate fi prevenită hărțuirea morală la locul de muncă?

Responsabilitatea de a preveni bullying-ul și mobbing-ul la locul de muncă revine în primul rând angajatorilor. Managerii din orice organizație trebuie să creeze un climat psihosocial stabil, dar și să ia o serie de norme și politici organizaționale care să descurajeze și să sancționeze în mod drastic orice formă de hărțuire.

Încă din prima zi de muncă, un angajat trebuie să citească un regulament intern, care cuprinde reguli și norme, inclusiv împotriva bullying-ului. În continuare, angajații pot fi instruiți asupra pericolelor hărțuirii morale prin diverse training-uri și workshop-uri.

Nu în ultimul rând, managerii trebuie să ofere în permanență un exemplu pozitiv prin comportament adecvat și atitudine respectuoasă, dar și prin instituirea unor reguli minime de politețe. De asemenea, reducerea stresului ocupațional este o metodă eficienta de a minimiza riscul comportamentelor abuzive la locul de muncă.

Un articol elaborat în cadrul Campaniei pentru nediscriminare din cadrul proiectului ”Dezvoltare integrată în comunitatea marginalizată din Miercurea Sibiului”, Cod SMIS 115001.

”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României”

Distribuie

Lasă un comentariu

Top