Cine dă ordinele într-un stat care pretinde că este democratic și european, dar în care legea pare să se aplice diferit, în funcție de cine ești și ce mesaj transmiți?
În plenul Camerei Deputaților, deputatul Silviu Vexler își permite să rupă un poster dedicat eroilor români — un gest simbolic, dar profund ofensator pentru memoria națională. Un gest făcut sub luminile Parlamentului, fără consecințe vizibile, fără sancțiuni, fără vreo reacție instituțională pe măsura gravității actului.
În același timp, pe străzile Bucureștiului, un grup de cetățeni români încearcă să exercite un drept fundamental: depunerea unei petiții. Fără violență, fără instigare, fără distrugeri. Printre ei, influencerul Alex, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai pașnici participanți la astfel de acțiuni civice. Rezultatul? Hărțuire, reținere, urcare forțată într-o dubă a jandarmeriei și amendă.
Aceasta nu mai este o simplă coincidență. Este un tipar periculos.
Nu discutăm despre religie, nu discutăm despre etnii, nu discutăm despre vinovății colective. Discutăm despre drepturi constituționale și despre egalitatea în fața legii. Despre libertatea de exprimare. Despre dreptul la petiționare. Despre proporționalitatea intervenției forțelor de ordine.
Cum este posibil ca un ales al poporului să poată profana simbolic memoria eroilor fără nicio repercusiune, în timp ce un cetățean obișnuit este tratat ca un infractor pentru o acțiune civică pașnică?
Cine a decis că forța statului trebuie să fie îndreptată în jos, împotriva cetățenilor, și nu în sus, acolo unde responsabilitatea publică ar trebui să fie maximă?
Când jandarmeria devine instrument de intimidare, iar Parlamentul devine spațiu al impunității, nu mai vorbim despre ordine publică, ci despre abuz de autoritate. Iar când aceste lucruri sunt tolerate, tăcerea devine complicitate.
Un stat puternic nu este cel care amendează cetățeni pașnici, ci cel care are curajul să-și sancționeze propriii demnitari atunci când încalcă valorile pe care jură să le apere.
Întrebarea rămâne și trebuie pusă răspicat: Cine dă aceste ordine și în numele cui?
Pentru că, într-o democrație reală, legea nu ar trebui să aibă două fețe.
