În ultimele zile, spațiul public a fost animat de o serie de acuzații lansate de postul Realitatea Plus, potrivit cărora mai mulți creatori de conținut de pe TikTok ar fi hărțuit o prezentatoare a televiziunii și, mai grav, că doi dintre aceștia ar fi făcut public numărul său de telefon. Însă, dincolo de titluri și senzaționalism, adevărul pare a fi cu totul altul.
Unul dintre tiktokerii acuzați, cunoscut în mediul online sub numele ALN, a intervenit public și a explicat că, în realitate, nu s-a pus problema unei hărțuiri și că numărul vehiculat ar aparține redacției postului Realitatea Plus, nu unui număr personal. Discuțiile incriminate au avut loc într-un cadru virtual între Daniel Alexandrescu și ALN, unde interpretarea este adesea subiectivă, iar intențiile participanților nu pot fi deduse cu exactitate din fragmente scoase din context.
Mai mult, natura acestor discuții a fost una amicală, specifică mediului informal din social media, unde oamenii își exprimă opiniile în mod liber, uneori într-un stil colocvial sau ironic. A transforma astfel de interacțiuni în capete de acuzare este nu doar disproporționat, ci și periculos pentru libertatea de exprimare.
Este esențial să ne întrebăm: de unde până unde poate fi trasată linia dintre dialog și hărțuire? Și mai ales, cui servește această narativă?
Realitatea este că nu asistăm la o campanie de intimidare, ci la o încercare de a reduce la tăcere vocile critice sau nonconformiste din mediul online. Iar atunci când o televiziune folosește platforma sa pentru a acuza fără dovezi clare, nu face decât să slăbească încrederea publicului în presă și să creeze o prăpastie între instituțiile media și comunitățile din online.
Publicul are dreptul să fie informat corect, iar creatorii de conținut au dreptul să nu fie demonizați pentru opinii exprimate în limitele legii. A transforma o conversație ambiguă într-un act de hărțuire este o dovadă de grabă și lipsă de responsabilitate jurnalistică.
Până la proba contrarie, ceea ce s-a întâmplat în acest caz nu este o faptă penală, ci un exemplu clasic de interpretare exagerată, care pune în pericol un principiu fundamental: libertatea de exprimare.
