Țara care dăruiește, poporul care așteaptă
Viitorul țării nu stă doar în mâinile conducătorilor, ci în puterea fiecăruia de a decide cu demnitate.
Viitorul țării nu stă doar în mâinile conducătorilor, ci în puterea fiecăruia de a decide cu demnitate.
România asistă la un spectacol grotesc în care un sistem slăbit, dar disperat, se agață de orice pretext pentru a-și elimina adversarii. Cazul Călin Georgescu și al apropiaților săi nu mai seamănă cu un act de justiție, ci cu o execuție publică mascată de hârtii oficiale.
Călin Georgescu a făcut miercuri, 10 septembrie, o serie de declarații controversate la ieșirea de la sediul IPJ Ilfov, unde s-a prezentat pentru semnarea controlului judiciar.
Urmează ziua decisivă pentru Guvernul Bolojan! Duminică, parlamentarii se reunesc din liber într-o ședință-maraton ca să dezbată și să voteze cele patru moțiuni depuse de opoziție.
Doamne al dreptății și al adevărului,Ține România sub scutul Tău și scap-o de mâinile celor ce o vând și o trădează.Nu ne mai lăsa pradă minciunii, hoției și lașității.Dă-ne conducători curați și înțelepți, iar pe cei ce calcă în picioare acest popor, risipește-i ca pe pleavă în vânt.
Câtă vreme mai putem tolera batjocura? Klaus Iohannis nu mai este demult președintele tuturor românilor, ci simbolul aroganței și al disprețului față de popor. Cu un zâmbet rece și cu o tăcere plină de sfidare, omul care a jurat pe Constituție să apere România a reușit, mandat după mandat, să calce în picioare speranțele și încrederea unei țări întregi.
Nu mai avem conducători. Avem negustori de țară. O mână de indivizi cocoțați în vârful puterii, care și-au vândut sufletul — și odată cu el, viitorul nostru — pe funcții, privilegii și locuri la mesele unde se împarte prada.
Vă scriu dintr-un loc al sufletului unde nu ajung nici politica, nici strategia, nici discursurile. Vă scriu din durerea unui român care, ca și dumneavoastră, a simțit ce înseamnă să fii trădat. Nu de străini. Nu de adversari. Ci de cei care îți dau mâna cu zâmbetul pe buze și pumnalul ascuns la spate.
A plânge pe stradă… ce rușine într-o lume care nu mai simte nimic.
Și totuși, românii au ajuns aici – să plângă nu dintr-un exces de sentiment, ci dintr-un exces de realitate.
România trăiește sub dictatura ridicolului și a hoției legale. În timp ce spitalele se prăbușesc, profesorii sunt umiliți, iar pensionarii aleg între pâine și medicamente, în companiile de stat se împarte prada ca într-o frăție mafiotă. Ultima mizerie? Membrii Consiliului de Administrație de la SAPE S.A., companie subordonată Ministerului Energiei, încasează bani în plus pentru că… printre ei există o femeie. Da, ai citit bine. Nu pentru competență, nu pentru rezultate, ci pentru gen.