Asistăm zilele acestea la un spectacol de cinism politic pur, o piesă de teatru absurd unde scenariul se schimbă în funcție de cât de tare tremură fotoliile sub unii decidenți.
Suntem în scenariul în care căpitanul navei (guvernul) anunță că barca se scufundă, dar în loc să scoată apa, oferă băuturi gratuite pasagerilor de la clasa întâi (categoriile privilegiate electoral) ca să nu facă gălăgie în timp ce restul vâslesc spre naufragiu. Așadar, actuala guvernare dă dovadă că funcționează pe bază de dublu discurs și șantaj emoțional.
Dacă Ilie Bolojan – vocea care a impus imaginea „austerității necesare” – a susținut că fără o tăiere de 10% economia intră în colaps, iar ulterior PSD „a găsit” resurse pentru categoriile cu putere de vot (medici, profesori, militari și polițiști), concluzia este binară și devastatoare.
Prima ipoteză ar fi că Bolojan este „epurele de sacrificiu”, care a fost trimis să sperie populația pentru a testa rezistența la durere, în timp ce banii existau, dar erau păstrați ca fond de rezervă electorală. Juridic, asta se numește inducerea în eroare a opiniei publice. A doua ipoteză este că de fapt banii NU există, dar se fură viitorul.
PSD nu a „găsit” bani în sensul de venituri suplimentare, ci a decis să ignore avertismentul de „infarct economic”, pentru a-și salva procentele în sondaje. Este un act de iresponsabilitate criminală: se aruncă bani pe fereastră dintr-un buget care are deja un deficit record raportat de Consiliul Fiscal și în condițiile în care deja țara este în recesiune.
Pe de altă parte, apelativul „milițieni” al domnului Grindeanu este esențial pentru a înțelege natura acestor măriri sau scutiri de tăieri. Nu este vorba de o reformă a salarizării bazată pe meritocrație, ci de o pragmatică gestionare a riscului de revoltă.
Profesorii, medicii și polițiștii reprezintă bazine electorale uriașe și, mai important, categorii care pot bloca statul prin grevă. Faptul că „sunt bani doar pentru unii” trădează o segregare socială operată de PSD. Nu se mai discută despre sustenabilitate, ci despre clientelism.
Dacă ești dintr-o categorie care poate bloca țara sau care aduce voturi masive, ești „iertat”, pe când dacă ești un mic funcționar sau un bugetar fără „mușchi” sindicali, ești sacrificat pe altarul reformei lui Bolojan. Este așadar un act de „milă” politică: ți se dă pentru a-ți cumpăra tăcerea, nu pentru că munca ta este valorizată. Mesajul este clar: „Milițianule, te disprețuim, dar avem nevoie să nu ieși în stradă până terminăm cu ceilalți. Apoi ne vom întoarce și la tine.”
Indiferent cine a mințit, rezultatul este același: credibilitatea statului este zero. Dacă Bolojan a mințit, înseamnă că rigoarea PNL este doar o mască pentru incompetență. Dacă PSD a „umflat mușchii” peste un sac gol, înseamnă că ne îndreptăm spre prăpastie cu accelerația la podea, doar pentru ca Grindeanu și compania să mai prindă un mandat.
