Raportul preliminar al Statelor Unite despre anularea alegerilor prezidențiale din România confirmă ceea ce românii simt de luni întregi: nu a fost o întâmplare. A fost o operațiune.
În timp ce instituțiile statului au ridicat ziduri de tăcere, o mână de patrioți români au ales să rupă frontul minciunii. Au vorbit. Au riscat. Au spus adevărul exact când li s-a cerut să tacă.
Cel mai grav și mai tulburător semnal vine din partea colonelului Doru Paraschiv, ofițer de contrainformații militare, care a făcut o declarație fără precedent pentru opinia transilvană.
„S-a făcut totul de la coadă la cap. A fost înscenată o acțiune specială de contrainformații pentru destabilizare socială. Un act de inginerie socială. Exact despre asta vorbește raportul. O clică ocultă, cu practici mafiote, a acaparat puterea și a mințit poporul.”
Aceste cuvinte NU sunt simple opinii. Sunt acuzații directe, venite din interiorul sistemului, de la un ofițer care știe cum arată operațiunile reale, nu versiunile cosmetizate pentru public.
Poporul român a fost mințit.Poporul român suferă.Oamenii trăiesc cu frică. Frică de instituții. Frică de viitor. Frică de ce li se poate întâmpla dacă spun ce gândesc.
Potrivit afirmațiilor colonelului Paraschiv, șefii serviciilor secrete din România ar fi pus umărul, prin acțiune, inacțiune sau complicitate, la o lovitură de stat anticonstituțională, mascată sub pretexte legale și narative fabricate.
Nu o eroare procedurală. Nu o „interpretare”. Ci o acțiune coordonată.
Dacă aceste afirmații sunt false, statul are obligația să iasă public și să le combată cu fapte, probe și transparență. Dacă sunt adevărate, atunci România se află în fața celui mai grav scandal de după 1989.
Tăcerea nu mai este o opțiune. Tăcerea înseamnă complicitate. Anularea alegerilor nu este doar o criză politică. Este un atac direct asupra suveranității și voinței populare. Iar atunci când adevărul este etichetat drept „pericol”, statul nu mai apără democrația, o confiscă. Aceasta nu este o teorie. Nu este zvon. Este o dezvăluire. Adevărul a fost spus. Acum rămâne întrebarea: cine va răspunde?
