Se împlinesc 69 de ani, de la decesul marelui om politic, Iuliu Maniu, în Penitenciarul Sighet

Astăzi, se împlinesc 69 de ani, de la decesul în Penitenciarul politic Sighet, a celui care a fost un mare om politic, deputat și președinte al Partidului Național Țărănesc – Iuliu Maniu.

Iuliu Maniu s-a născut în Bădăcin, în 8 ianuarie 1873, într-una dintre cele mai prestigioase familii românești din Transilvania.

Tatăl său, Ioan Maniu, era mic nobil și a fost educat de unchiul său, Simion Bărnuțiu. Mama sa, Clara Maniu, era sora lui Iuliu Coroianu, redactorul Memorandumului românilor din 1892, ginerele lui Ion Rațiu, președintele Partidului Național Român și liderul Mișcării Memorandiste.

Iuliu Maniu a terminat Facultatea de Drept din Cluj, apoi și-a luat doctoratul la Budapesta și la Viena.

În 1896, a revenit în Transilvania și s-a stabilit la Blaj, unde a devenit avocatul Mitropoliei Greco-Catolice, precum și profesor de drept civil la Academia Teologică Greco-Catolică. În această perioadă, Iuliu Maniu a decis să intre în politică și să activeze în Partidul Național Român.

În anul 1906, Iuliu Maniu a fost ales deputat de Vințu de Jos (comitatul Arad) în Parlamentul din Budapesta, unde s-a remarcat prin combativitate.

Pe 22 mai 1906 a ţinut primul sau discurs in Dieta de la Budapesta.

După izbucnirea Primului Război Mondial, pentru că refuzase să colaboreze în plan politic cu autoritățile din Budapesta, Iuliu Maniu a fost încorporat în armata austro-ungară și trimis pe frontul italian, deși, în calitate de angajat al Mitropoliei, ar fi fost scutit de serviciul militar.

Iuliu Maniu a plecat de pe frontul italian în vara lui 1918 și a revenit în Transilvania, unde a început să reorganizeze Partidul Național Român.

Împreună cu generalul Ioan Boeriu, Iuliu Maniu a ajuns în toamna anului 1918 la Viena, pentru a negocia viitorul românilor din Dubla Monarhie.

Cei doi au adunat soldații români din armata imperială pe care i-au organizat în unități de luptă, în contextul în care Viena fusese cuprinsă de anarhie, pentru că împăratul Carol de Habsburg trecuse puterea în mâinile în Parlamentului austriac.

Totodată la Viena era pregătită o revoluție bolșevică.

În aceste condiții, Iuliu Maniu a ocupat practic Viena cu trupele românești, a reinstaurat ordinea și a predat apoi orașul autorităților legitime.

A ajuns apoi în Transilvania, unde, la Arad, a pus capăt tratativelor dintre reprezentanții Guvernului din Budapesta și cei ai românilor ardeleni.

Iuliu Maniu a participat la organizarea Adunării Naționale de la 1 Decembrie 1918, care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României. Apoi, vreme de doi ani, a condus Consiliul Dirigent, un fel de guvern provizoriu al Transilvaniei, până la desăvârșirea Unirii.

În Regatul României, Iuliu Maniu a devenit membru al Parlamentului și a preluat conducerea Partidului Național Român, care a fuzionat cu mai multe formațiuni pentru a deveni PNȚ, principalul partid de opoziție.

Maniu a devenit prim-ministru al României chiar în perioada Marii Depresiuni care a zguduit lumea între anii 1929 – 1933.

Iuliu Maniu a devenit liderul opoziției față de Regele Carol al II-lea, care dorea să impună un regim autoritar. De asemenea, s-a opus formațiunilor de extrema dreaptă și de extrema stângă.

Iuliu Maniu a fost presedinte al partidului (1926-1933 si 1937-1947) si de trei ori prim-ministru al României intre 1928 si 1933.

A contribuit la revenirea pe tron a lui Carol al II-lea, in 1930, dar apoi a intrat in conflict cu acesta pentru ca a adus-o pe Elena Lupescu in tara si si-a continuat relaţia cu ea. In continuarea s-a opus regimul instituit de rege, iar din 1938 si dictaturii impuse de acesta.

In timpul celui de-al Doilea Război Mondial a salutat recuperarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei, insa a făcut apel la mareşalul Ion Antonescu sa nu continue lupta dincolo de Nistru pentru ca nu a fost pe placul populaţiei.

Maniu a fost unul dintre artizanii loviturii de stat de la 23 august 1944. A luptat
Apoi împotriva comunismului.

Iuliu Maniu s-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democraţiei, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obţinut, alături de PNT, o victorie zdrobitoare in alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate insa prin falsificarea alegerilor de comunişti.

In urma “înscenării de la Tămădău” a fost arestat la 14 iulie 1947 de autorităţile comuniste si judecat pentru „înaltă trădare” in procesul început la 29 octombrie 1947.

Prin sentinţa data la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viaţă.

S-a stins din viaţa la 5 februarie 1953 la Sighet, la vârsta de 80 de ani, fiind înfometat și bolnav, cadavrul sau fiind aruncat într-o groapa din Cimitirul Saracilor, de la marginea oraşului Sighet.

Rămășițele pământești nu au fost descoperite nici în ziua de astăzi, chiar dacă au fost întreprinse mai multe campanii arheologice în acest sens.