Ceea ce s-a întâmplat în fața Biroului Electoral Central nu a fost doar un incident izolat sau o scăpare de moment a forțelor de ordine. A fost, din păcate, încă o dovadă că în România, instituțiile menite să protejeze cetățenii au devenit uneori instrumente de intimidare și represiune, adesea mânuite stângaci, dar cu efecte devastatoare.
Protestatarii adunați acolo nu au venit cu arme, nu au fost violenți, nu au pus în pericol ordinea publică. Erau oameni obișnuiți, părinți cu copii, tineri, vârstnici care și-au exercitat dreptul constituțional de a protesta pașnic. Cu toate acestea, răspunsul jandarmilor a fost unul disproporționat și haotic.
De ce s-a ajuns la violență?
Nu pentru că mulțimea ar fi fost agresivă, ci pentru că cei însărcinați să asigure paza și ordinea au acționat dintr-un amestec toxic de frică, aroganță și lipsă de experiență. O combinație periculoasă, care a degenerat rapid în abuz. Gazele lacrimogene au fost aruncate fără discernământ, loviturile au fost aplicate la întâmplare, femei agresate, copii prinși în haos, oameni care strigau pentru dreptate, tratați ca niște infractori.
Dar poate că nimic nu a fost întâmplător. Când mobilizarea forțelor de ordine pare mai degrabă o provocare decât o protecție, trebuie să ne întrebăm: cui servește acest haos? Este greu să nu observăm că strategia jandarmeriei pare să fi avut un scop clar — să inflameze spiritele, să creeze un pretext pentru și mai multă represiune și să discrediteze protestatarii în ochii opiniei publice.
Cine dă ordinele? Cine răspunde?
Jandarmii din stradă nu acționează de capul lor. Fiecare gest violent, fiecare ordin de a dispersa mulțimea cu forța, are o sursă — și acea sursă trebuie identificată și trasă la răspundere. O democrație funcțională nu poate tolera ca forțele de ordine să devină bastonul celor care se agață de putere prin orice mijloace.
Astăzi, în fața Biroului Electoral Central, nu doar protestatarii au fost umiliți, ci și ideea de justiție, libertate și demnitate umană.
Dar să fie clar: frica nu este a noastră. Este a celor care se tem de vocea străzii, a celor care cred că pot reduce la tăcere poporul cu gaze și bastoane. Este a celor care știu că puterea lor stă pe un teren instabil, clădit pe minciună și abuz.
În fața acestor acte de violență și intimidare, avem o singură opțiune: să rămânem uniți, să nu tăcem, să cerem adevărul și să nu lăsăm frica să ne învingă.
Acesta este un test pentru democrația noastră. Și vom vedea cine trece și cine pică.
