În timp ce milioane de români se pregătesc să ia Lumină în noaptea sfântă a Învierii, undeva, într-o celulă întunecată, un om nevinovat este ținut ca un infractor periculos. Numele lui este Bogdan Peschir, susținător al președintelui ales și simbol viu al curajului civic. Este persecutat, umilit, aruncat în arest preventiv fără o justificare reală. De ce? Pentru că a avut curajul să susțină adevărul și să se poziționeze de partea unui nou început.
În același timp, un dealer de droguri, un om care distruge vieți, îndobitocește tineri și alimentează o rețea toxică de corupție – este eliberat sub control judiciar. Fără cătușe. Fără umilință. Fără probleme. E asta justiție? Sau e un spectacol grotesc în care adevărul e răstignit și minciuna se ridică la rang de lege?
Ce fel de procurori au semnat cu sânge această rușine? Ce judecători au putut pune capul pe pernă știind că țin un om curat închis, în timp ce infractorii reali își văd de viață? Cum pot ei merge la biserică de Paște? Cum au îndrăzneala să ia Lumină cu mâinile murdare de decizii politice, dictate din umbră?
Paștele e despre înviere, despre dreptate, despre speranță. Dar ce înviere mai poate fi când justiția a fost îngropată? Ce speranță să mai aibă oamenii când văd cum un om e crucificat pentru ideile lui, iar mafioții sunt tratați cu respect?
Cazul Bogdan Peschir nu este doar un dosar. Este o oglindă murdară în care se reflectă toată putreziciunea sistemului. Este dovada clară că în România, justiția nu e oarbă e complicele nedreptății.
Dar fiecare celulă, oricât de groasă i-ar fi zidurile, se crapă sub presiunea adevărului. Și fiecare abuz lasă urme. Iar cei care astăzi cred că pot călca în picioare demnitatea unui om, vor trebui, mai devreme sau mai târziu, să dea socoteală.
Până atunci, să nu uităm: de Paște, un om drept stă închis, iar un traficant de moarte este liber. Aceasta e imaginea reală a justiției române în 2025.
