Hărțuirea morală sau morala hărțuirii

0

Hărțuirea morală, hărțuirea psihologică sau bullying-ul (cu noile sale formele de mobbing sau bossing), înseamnă același lucru – un comportament ostil, manifestat în mod repetat, de către o persoană sau grup de persoane, împotriva unei persoane sau unui grup de persoane și care are drept intenție sau consecință producerea unui prejudiciu de natură psihică sau morală ori excluderea, pe criterii diferite, cum ar fi: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant, aspectul fizic etc.

Deși termenii au același înțeles, nu toți percepem comportamentele și consecințele la fel. Pentru unii este un comportament normal, pentru alții nu este vizibil, iar alții suferă.

Că vorbim despre hărțuirea morală la locul de muncă, la școală, pe stradă, în mediul  online, în familie sau într-o instituție publică, tot hărțuire morală se numește. Consecințele sunt aceleași, diferă doar locul în care se produce și participanții.

Despre termenul bullying am auzit cu toții recent și am văzut la televizor cum, la o școală, un copil mai năzdrăvan îl șicana, în fiecare zi, pe un coleg mai mic și mai timid, îl amenința verbal, îi cerea bani și îl supunea frecvent la diferite alte umilințe. Iată cum copiii ne atenționează asupra comportamentului nostru! Aceste comportamente există de când lumea, însă, am avut nevoie de un termen – bullying – ca să ne dăm seama cât de grave sunt consecințele acestui fenomen și să înțelegem care este amploarea lui.

Am mai văzut la televizor că la serviciu un angajat supraponderal este în permanență izolat de către ceilalți colegi, este exclus de la activitățile de grup, toți colegii fac glume pe seama lui și primește frecvent e-mail-uri cu conținut ofensator, dar nu am știut că acest comportament se numește mobbing. Acum știm! Știm că mobbing-ul (de la cuvântul englezesc „mob”, care înseamnă „gloată”) reprezintă o formă de hărțuire morală aplicată nu de unul, ci de mai mulți indivizi asupra aceleași persoane. Și dacă a venit vorba despre variantele hărțuirii morale este bine să știți că mai există și bossing-ul (de la cuvântul englezesc „boss”, care înseamnă „șef”) care reprezintă o formă de hărțuire morală înfăptuită de un superior împotriva unui subordonat.

Din păcate dicționarul hărțuirii morale se îmbunătățește în fiecare zi cu noi forme de manifestare ale acesteia.

Iată, de pildă, o formă de hărțuire morală care, încă, nu are o denumire oficială, dar există – hărțuirea morală practicată de unii funcționari împotriva publicului cu care intră în contact, pe timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. Știm cu toții ce înseamnă să ai de a face cu anumiți funcționari publici, care te plimbă de la un ghișeu la altul, fără explicații logice, te întorc cu hârtiile înapoi fără să-ți explice cum se completează, ca, apoi, să stai la cozi interminabile, de mai multe ori și să le înghiți cuvintele degradante, prin care îți spun, în mod repetat, că nu e bine, dar nu îți arată cum se face, că nu e șeful pentru ștampilă, dar nici nu îl caută, că ați greșit ghișeul, dar nu vă dau indicații etc. Nu trebuie să-i așteptăm pe americani să vină cu definiția, am putea să-i spunem, pe limba lor – ”clerkssment” – cuvânt cu rezonanță engleză, inexistent în dicționar, format din combinarea cuvintelor ”clerk” (funcționar) și ”harassment” (hărțuire). Adică, acel comportament ostil, manifestat în mod repetat, de către un funcționar care are drept intenție sau consecință vătămarea psihică sau care afectează demnitatea sau personalitatea oricărei persoane sau grup de persoane cu care intră în contact, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, pe criterii subiective. Dacă îl preiau americanii, suntem norocoși. O să ne dăm și noi seama că există acest tip de hărțuire, dar și că are consecințe grave.

Hărțuirea morală prinde teren și se manifestă din ce în ce mai diferit și mai incisiv în toate aspectele vieții noastre.

Hărțuirea morală la locul de muncă este o formă de discriminare foarte des întâlnită, iar printre cele mai des întâlnite victime ale acestei forme de hărțuire se află persoanele de etnie romă.

Romii, dacă ajung pe piața forței de muncă, sunt adesea intimidați și agresați acolo unde muncesc, atât de către superiori cât și de către colegi, prin limbaj și gesturi, sunt amenințați cu concedierea sau tăierea salariului, sunt  supravegheați excesiv și deseori li se aplică un tratament diferit față de ceilalți angajați pe considerente mai mult legate de stereotipuri și prejudecăți. ”Țiganii fură”, ”țiganii sunt leneși”, ”țiganii sunt periculoși”, ”țiganii nu se spală”, “țiganii sunt handicapați și nu le place școala”, “țiganii nu vor să se integreze, să muncească, să învețe și să trăiască civilizat.” Aceste afirmații sunt doar o parte din stereotipurile și prejudecățile pe care le auzim zi de zi la locul de muncă și în afara lui.

De aici pleacă multe dintre comportamentele ostile față de angajații de etnie romă atât din partea șefilor cât și din partea celorlalți angajați. În această situație, cei mai mulți dintre romii angajați sunt intenționat izolați de către șefi de restul colegilor astfel încât aceștia să nu fie nevoiți să interacționeze, sunt ignorați constant, îndepărtați și refuzați în colectivul organizației. Toate aceste comportamente ostile față de angajații de etnie romă atât din partea șefilor cât și din partea celorlalți angajați poartă un nume – hărțuire morală, cu variantele – mobbing și bossing.

Desigur, nu doar romii sunt hărțuiți moral, există multe situații în care victimele sunt femei, persoane cu dizabilități, persoanele supraponderale, persoanele cu venituri reduse și mulți alții.

Toleranța și lipsa de reacție față de aceste comportamente ne face egali cu hărțuitorii.

Lipsa unor prevederi legale clare, care să acopere un spectru cât mai larg al fenomenului, lipsa unor norme de conduită, lipsa educației și a informației, îi face pe cei responsabili părtași la agresiune.

Oamenii ar putea să fie liberi și fericiți dacă și-ar opri gândurile distructive, dacă pentru un moment s-ar gândi că…nu suntem toți la fel, dar putem trăi împreună.

Să mergem împreună și să fim împreună este mult mai bine.

Un articol elaborat în cadrul campaniei pentru nediscriminare din cadrul proiectului ”Dezvoltare integrată în comunitatea marginalizată din Miercurea Sibiului”, Cod SMIS 115001.

”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția Uniunii Europene sau a Guvernului României”

Distribuie

Lasă un comentariu

Top