În România, cuvântul „suveranitate” a ajuns să fie un fel de relicvă scoasă din vitrină doar când politicienii au nevoie de aplauze. Se vorbește aprins despre independență, demnitate, interes național – dar, în practică, statul român continuă să se comporte ca un actor care cere voie să existe. E dureros, dar adevărat: România este suverană doar pe hârtie. În realitate, e prizoniera propriilor neputințe.
Președintele Nicușor Dan amână în continuare să explice public ce știe despre investigațiile care îl vizează pe liderul suveraniștilor, Călin Georgescu, deși admite că a strâns deja un volum considerabil de materiale și documente. Dan susține că a început să compileze o „adevărată biografie” a lui Georgescu și că, pe baza informațiilor pe care le are în prezent, consideră perfect justificată decizia de anulare a alegerilor din noiembrie–decembrie anul trecut.
România nu încetează să fie scena unui spectacol absurd, o tragicomedie în care politicienii, aceste creaturi ale imposturii, își joacă rolul cu un dispreț suveran față de cei care i-au învestit cu putere. Duminică, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, atât în țară, cât și dincolo de granițe, pentru a striga ceea ce ar fi trebuit să fie evident: poporul nu mai tolerează minciuna, corupția și incompetența.