Documentarele OpiniaTransilvană -“Alba Iulia te iubesc!”- Povestea tragică a partizanilor uciși de Securitate, și îngropați în orașul de la “poalele” Drăganei

0

Gheorghe Șovăială și Gelu Novac au fost doi luptători anticomuniști care au făcut parte din Grupul de rezistență armată cunoscut și ca „Grupul Carpatin Făgărășan” sau „Grupul 73 Carpatin de eliberare națională”, condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Cei doi au căzut în luptă cu organele de represiune, în data data de 5 august 1954, la marginea unui lan de porumb de la marginea satului Obreja, aparținător comunei Mihalț.

Cazul celor doi luptători anticomuniști a fost descris de istoricul Gheorghe Petrov, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România și Memoria Exilului Românesc, reporterilor OpiniaTransilvană.

Grupul Carpatin Făgărășan, o incursiune în istorie

Grupul era format din 11 persoane, tineri, elevi de liceu sau studenți, și chiar unul din eroii noștri, Gheorghe Șovăială, este cel care propune grupului, să plece în munți. Pe parcurs numărul membrilor grupului, va spori la 25 – 30 de persoane.

Timp de șapte ani de zile, grupul va fi în topul primelor trei formațiuni de partizani din România, care se remarcase prin activitatea desfășurată. Longevitatea grupului s-a datorat unei foarte bune organizări: era foarte mobil, având zone de acṭiune foarte întinse; folosea tactici de gherilă; nu avea cartier general care să-l facă detectabil.

Obiectivul lor era să reziste în munți până la izbucnirea unui al Treilea Război Mondial, considerat a fi inevitabil, între forțele militare anglo-americane și cele sovietice. În acele momente Grupul Carpatin Făgărășan ar fi ajutat ofensiva anglo-americană la eliberarea României.

Biografia celor doi partizani

Gheorghe Șovăială: S-a născut în data de 5 mai 1925, în satul Berivoii Mici (comuna Beriovii Mari, Făgăraș, Brașov). A fost membru activ al Frățiilor de Cruce Brașov (organizația de tineret a Mișcării Legionare, de la Liceul Național „Radu Negru” Făgăraș).

În privința sa, documentele Securității sunt contradictorii, menționându-l când ca absolvent al Școlii Tehnice (sau inferioare) CFR Brașov, când ca elev la aceeași instituție.

În anul 1949, este propus pentru a pleca să urmeze studiile în fosta URSS. Este convins de către un vecin din același sat, Ioan Chiujdea să nu mai plece în Uniunea Sovietică, și să intre alături de el în clandestinitate, lucru pe care îl va și face în an același an. Va sta ascuns până în anul 1950, când intră în grupul condus de Ion Gavrilă Ogoranu.

Gelu Novac: Născut la data de 15 ianuarie 1931, în orașul Făgăraș, în familia profesorului Mihai Novac, de la Liceul Național „Radu Negru”.

Se înscrie în anul 1947, în organizația legionară a tineretului școlar, intitulată „Mănunchiul de prieteni”, iar apoi se înscrie în „Frățiile de Cruce”.

Urmărit de organele de Securitate, începând cu anul 1948, intră în clandestinitate, iar în anul 1950 intră în grupul condus Ion Gavrilă Ogoranu.

Față în față cu Securitatea

Între anii 1952 – 1954, grupul de partizani condus Ion Gavrilă Ogoranu, au atăcat mai multe stâne și cabane turistice (Bâlea Cascadă, cabana mare Negoiu). Însă după ultimul atac, asupra cabanei aparținând Întreprinderii foerestiere de exploatare și transport, de pe Valea Cascoe (Rucăr), Securitatea a luat măsura de a aduce în zonă, pentru prinderea partizanilor, a nu mai puțin de șase batalioane de soldați.

Pentru a nu fi prinși, Gelu Novac și Gheorghe Șovăială, pleacă din Șinca Veche (Sibiu) spre satul Obreja din județul Alba, comuna Mihalț, unde au rămas la marginea satului, timp de trei zile.

Rămânând fără provizii, cei doi au apelat la doi localnici Octavian Bobițan și Vasile Ciungu sau Răzăilă, cetățean de etnie rromă, neștiind însă că cei doi sunt informatori ai Securității de Stat.

După discuția avută cu partizanii, cei doi informatori au plecat direct la sediul Primăriei și al Miliției din sat, pentru a spune ceea ce au văzut.

La finalul acțiunii, pentru devotamentul lor, informatorii au fost recompensați cu hainele și încălțămintea celor doi partizani și un ceas.

Pentru prinderea și arestarea celor doi partizani, au fost dislocate unități de Securitate și Miliție, din Alba, Brașov și Hunedoara (2 plutoane aparținând Securității din Orăștie).

Întreaga operațiune a fost condusă de col. Gheoghe Crăciun – șeful al Grupului operativ din Munții Făgăraș, maiorul Ioan Cernea – locțiitor, locotenentul – major Alexandru Marina și maiorul Iacob Boscu – din partea trupelor operative.

Sfârșitul luptei

După o luptă care a durat o noapte întreagă, încetând dimineața următoare, între cei doi luptători anticomuniști și efectivele trupelor de Securitate și Miliție, aceștia sunt lichidați.

Primul care va cădea în luptă, va fi Gelu Novac care a fost împușcat de către un locotenent din cadrul Miliției, în seara zilei de 5 august 1954.

Spre dimineață, îi va urma și camaradul său, Gheorghe Șovăială, care fiind rănit la un picior, a opus rezistență trupelor represive care l-au încercuit, până la final, fiind împușcat mortal de un sergent de Securitate.

Înainte să își găsească sfârșitul, Șovăială reușeste să îl împuște mortal pe un caporal de Miliție, plecat în urmărirea sa.

  • Lângă cadavrul lui Gheorghe Șovăială, au fost găsite, potrivit documentelor Securității: un pistol – automat Deimler – Puch, trei încărcătoare cu circa 60 de cartușe, un carnet cu mai multe însemnări, o hartă cu regiunea Făgăraș – Brașov. În locul unde se adăpostiseră partizanii, s-au mai găsit o oală cu ouă, lemne de foc, un săculeț cu unt, un cojoc, o raniță cu obiecte de îmbrăcăminte, o Biblie și o carte de rugăciuni.

Cadravele, date ca model la Cugir

La finalul luptei, cadavrele celor doi partizani,sunt aruncate într-o groapă comună pe malul râului Târnava, în locul numit de către săteni „Lunca Stânii”.

Însă, în noaptea următoare, trupurile neînsuflețite au fost dezgropate și transportate prima dată la Morga din Alba Iulia.

Aici sunt aduși pentru identificarea cadavrelor celor doi partizani, membrii familiei lui Gelu Novac: tatăl său – profesorul Mihai Novac, fratele și sora acestuia: Petru Novac(membru al Grupului condus de Ioan Gavrilă Ogoranu) și Gema Novac.

De aici, trupurile celor doi partizani, sunt transportate la Cugir, unde au fost folosite ca material, pentru simularea unui atac terorist asupra fabricii de armament din localitate.

Ele au fost expuse pentru scurt timp într-un loc public, pentru a fi văzute de localnici, scopul fiind acela de inducere intenționată a fricii în rândurile populației și mai ales a tinerilor.

Ecranizare cinematografică

Povestea membrilor grupului din care au făcut parte și cei doi eroi, a fost ecranizată în anul 2010, în lungmetrajul „Portretul luptătorului la tinerețe”, în regia lui Constantin Popescu. Pelicula a primit premiul pentru cea mai bună regie, la Festivalul de Film de la Bratislava – Slovacia

Distribuie

Lasă un comentariu

Top