Autorităţile noastre au procedat mai rău decât autorităţile ungare!

0

Constantin Ghiță – un material realizat cu sprijinul Comuniunii Stăpânilor de Munți și Codri din România

Domnule Ministru,

În faţa primejdiei imense ce ameninţă comuna noastră, ne vedem constrânşi să apelăm la dragostea Dumneavoastră faţă de cei nevoiaşi şi la iubirea Dumneavoastră a tot ce este românesc.

Vorbim despre comuna Nadăş din judeţul Arad, care este locuită de 2500 ţărani românicare au peste 9000 vite, cai, oi şi porci – dar nu are păşune suficientă.

Comuna este situată între dealuri de-o înălţime de 800 – 1000 m, întretăiate de râpe şi parcele piezişe şi adânci. Din acest motiv, terenul arabil este neînsemnat şi ce avem este aproape neproductiv.

Partea covârşitoare este pădure, proprietate lui Iosif Grosz şi soţia, având acolo ceva stabilimente de cherestea.

Sub regimul sistemului feudal am fost iobagii şi jelerii moşierului Wallisch – de la care apoi au cumpărat moşia în anul 1901 proprietarii actuali.

În baza prestaţiunilor feudale, avem în pădurea moşierului dreptul la păşunat liber şi gratuit, şi, afară de aceasta, mai luau în arendă păşunatul din pădurile statului sau ale moşierilor din comunele vecine.

Moşierii de pe vremuri erau tot străini, dar erau creştini, cu multă inimă şi prevedere. În faţa situaţiei de azi ar fi stat şi ei îngroziţi. N-ar fi cutezat să-şi ieie asupra lor răspunderea morală pentru nimicirea aceastei comune, dar nu voiau nici ca prin segregare să deschidă poarta conflictelor nesfârşite cu sătenii.

Deoarece însă nu se putea tolera ca în preajma veacului al 20-lea, în milocul Europei, să mai existe iobăgie şi feudalism, în anul 1886 foştii proprietari Anton şi August Wallisch au intentat procesul de segregare, dar mai apoi au vândut moşia întreagă proprietarilor actuali, care nu s-au îndestulat să ceară segregarea, ci au deschis acţiune şi contra tuturor acelor săteni ai căror antecesori au ocupat ceva prin arat din teritoriul moşiei după 1 mai 1848.

Anton Wallisch - anuntul de deces

Anton Wallisch (1858 – 28 octombrie 1908, Viena) – anunţul decesului

Până la înfăptuirea României Marei, am ţinut anume un avocat ca să tărăgăneze procesul de segregare/sistarea iobăgiei şi a feudalismului.

Ne-au fost pe rând avocaţi pătrunşi de iubirea neţărmurită pentru neamul nostru: decedatul Ioan P. Desseanu, Dr. Ilie Precupaş şi Dr. Ioan Suciu.

Av. Ioan Popovici Desseanu (1831 - 1892)

Av. Ioan Popovici Desseanu (1831 – 1892)

A venit apoi România Mare. Am răsuflat uşuraţi, pentru că eram de credinţă fermă că acum ni se face dreptate şi, pe de o parte prin segregare, pe de alta prin aplicarea dreaptă a reformei agrare, ni se va face posibil o viaţă cinstită şi omenească pe acest pământ Românesc.

Credinţa aceasta ni s-a confirmat de însuşi dl dr. Ioan Suciu, care, în calitate de şef al resortului Organizării din Consiliul Dirigent, ne-a promis sprijinul cel mai larg.

Av. Dr. Ioan Suciu (1862 - 1939)

Av. Dr. Ioan Suciu (1862 – 1939)

De la înfăptuirea României Mari însă, ademeniţi de credinţa că reforma agrară ne va veni în ajutor, nu ne-am mai luat avocat şi, astfel, sentinţele de segregare au rămas neapelate şi executarea lor s-a şi început.

Avem cutezanţa şi sinceritatea să o spunem fără înconjur: autorităţile noastre au procedat mai rău decât autorităţile ungare! Acestea din urmă, în faţa realităţii şi văzând imposibilitatea aplicării legilor de segregare la Nadăş, în mod tacit au tărăgănat ele înşile terminarea procedurii, ale noastre însă, mânate nu ştim de ce interese mai Înalte, au terminat odată şi bine cu noi!

Urmarea este că, despărţindu-se păşunea şi pădurea noastră de acelea ale moşierului, nu mai putem păşuna în interiorul acesteia, iar păşunea ce am primit e nimica toată, deoarece s-a împărţit pentru 90 de capi de familie cu tot atâtea gospodării mici ţărăneşti!

1924 – propunerea de delimitare făcută de sătenii din Nadăş. Cu roşu, sălaşurile nădăşenilor în interiorul moşiei

1924 – propunerea de delimitare făcută de sătenii din Nadăş. Cu roşu, sălaşurile nădăşenilor în interiorul moşiei

După segregare, moşierul şi soţia lui au încă circa 10.000 jugere pădure, din care ¾ sunt complet exploatate şi numai peste 40 – 60 ani va fi iarăşi pădure.

N-au niciun copil şi n-au nici rude apropiate. Prin urmare, în 5 – 6 ani şi moşierul nu-şi va mai avea aici stabilimentele industriale, pentru că va muri şi se vor epuiza pădurile.

semnăturile lui Grosz Iosif şi ale soţiei Weisz Elena

semnăturile lui Grosz Iosif şi ale soţiei Weisz Elena

Cu toate acestea, comisiunile de ocol şi judeţeană, neglijând cu desăvârşire interesul vital a 2500 suflete româneşti, au expropriat de la moşier abia circa 1190 jugere pădure.

Deci, suntem ameninţaţi să rămânem şi în urma reformei agrare fără păşune.

De la moşier nu putem obţine terenuri silvice pentru păşune. Nici nu are interesul să ne deie, deoarece, din pedepse şi daune, luate de la săteni pe motivul că au păşunat în teritoriile sale, încasează anual cel puţin 400.000 lei, o sumă care întrece de departe arenda pe care ne-ar putea cere pentru păşunat. Pentru ca să ilustrăm cât se poate mai fidel situaţia, ajunge dacă pomenim că judecătorul de ocol se prezintă la noi în comună cel puţin de 3 ori pe an şi dezbate 500 – 600 procese de contravenţii silvice, cel puţin 10 zile de fiecare dată!

Domnule Ministru! Că în ce situaţiune disperată suntem, ajunge să amintim numai că în lunile ianuarie şi februarie anul trecut ne-au pierit foarte multe vite din motivul că în lipsă de hrană au mâncat crengi şi nuiele !

Dovezile ne sunt:

  1. domnul deputat Iuliu Gropşoreanu,
  2. domnul deputat şi fost ministru Dr. Ştefan Cicio Pop,
  3. domnul deputat Dr. Suciu Ioan,
  4. domnul deputat Pavel Darlea
  5. domnul senator Iuliu Moldovan
  6. domnul consilier la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, Gheorghe Plopu

care au cunoştinţă precisă de cazul nostru şi pot dovedi că situaţia comunei este în realitate cu mult mai grozavă!

1924 – semnăturile reprezentanţilor nădăşenilor

1924 – semnăturile reprezentanţilor nădăşenilor

NOTĂ

Toţi martorii propuşi erau din … opoziţie. La putere era Partidul Naţional Liberal – guvernul Ion I.C. Brătianu (19 ianuarie 1922 – 29 martie 1926).

1926 – Guvernul Brătianu la sfârşitul mandatului

1926 – Guvernul Brătianu la sfârşitul mandatului

Ministru al Agriculturii şi Domeniilor era Alexandru Constantinescu, poreclit Porcu, membru în consiliul de administraţie al celei mai mari firme de exploatare a pădurilor, susţinută de finanţele baronului Groedel.

Comitetul Agrar, prin hotărârea din 26 mai 1925, a respins atât cererea de revizuire a locuitorilor din comuna Nadăş, cât şi cererea de revizuire a lui Iosif Grosz şi a soţiei Weisz Elena.

material realizat şi cu sprijinul regizorului Constantin Ghiţă

Distribuie

Lasă un comentariu

Top