Ceea ce i se întâmplă lui Călin Georgescu nu mai pare, pentru mulți, doar o simplă procedură juridică. Pare, mai degrabă, o demonstrație de putere făcută fără prea multă grijă pentru aparențele de echilibru și corectitudine.
Convocarea la Judecătoria Sectorului 1, anunțată pe ultima sută de metri, printr-un telefon dat avocatului, nu printr-o citație oficială, ridică o întrebare incomodă: când regulile devin flexibile, cine decide și în ce scop?
Sigur, se poate invoca legalitatea. Se pot găsi explicații tehnice. Dar dincolo de hârtii și justificări, rămâne realitatea percepută: un cetățean chemat în grabă, fără predictibilitate, într-un moment schimbat peste noapte.
Iar asta nu arată a rigoare instituțională, ci a improvizație sau, mai grav, a intenție.
Devansarea termenului cu aproape o lună nu este un detaliu minor. Este o decizie care schimbă complet cadrul și presiunea asupra celui vizat.
Fără explicații clare, fără transparență, totul capătă aerul unei acțiuni făcute „din scurt”, ca și cum urgența nu ar fi fost juridică, ci de altă natură.
Iar coincidența că prezentarea are loc chiar în ziua sa de naștere nu face decât să întărească senzația de spectacol prost regizat. Poate fi întâmplare.
Dar într-un sistem care știe cât de mult contează simbolurile, astfel de „întâmplări” nu trec neobservate.
Problema nu este dacă lui Călin Georgescu trebuie sau nu să i se aplice legea. Evident că trebuie. Problema este cum. Pentru că atunci când justiția începe să pară arbitrară, grăbită sau selectivă, ea nu mai inspiră respect — ci suspiciune.
Un sistem puternic nu are nevoie să își demonstreze forța prin gesturi care pot fi interpretate ca presiune. Un sistem credibil respectă procedura nu doar în esență, ci și în formă. Pentru că forma este cea care protejează cetățeanul de abuz.
Când forma dispare, rămâne doar puterea. Iar acolo unde totul pare să țină de putere, ideea de justiție începe să se clatine periculos.
