România nu intră în austeritate. România se prăbușește, lent și rușinos, sub greutatea propriilor minciuni politice. Așa-zisa „austeritate” nu este rezultatul unui cataclism natural sau al unui război neașteptat. Este nota de plată a deceniilor de furt legalizat, de incompetență guvernamentală și de populism ieftin.
Suntem într-un punct în care statul nu mai are bani nici de hârtie igienică pentru școli, dar menține pensii speciale, salarii obscene pentru sinecuriști și o armată de bugetari inutili. Asta nu este austeritate. Este umilirea cetățenilor cinstiți care încă mai cred în ideea de stat.
Cine plătește nota? Tot noi. Ca de obicei.
Austeritatea este, ca întotdeauna, o mască pentru a ascunde lașitatea politicienilor de a-și tăia din privilegii. Nu se taie de unde doare – de la clientela de partid, de la companiile de stat falimentare, de la mafia contractelor publice. Se taie de la spitale, de la educație, de la investiții. Se taie viitorul.
Guvernanții mimează salvarea țării în timp ce o scufundă. România trăiește pe datorie, cu un deficit de încredere mai mare decât cel bugetar. Inflația scade pe hârtie, dar viața reală e tot mai scumpă. Ce urmează? O criză a încrederii, o explozie socială și, poate, o generație pierdută.
Aceeași rețetă: tăiem de jos, salvăm de sus
Istoria se repetă, dar cu mai mult cinism. În 2010, tăierile salariale au fost prezentate ca sacrificii „pentru salvarea țării”. Acum, totul e îmbrăcat într-un limbaj tehnocrat: ajustare fiscală, consolidare bugetară, sustenabilitate. Traducere: voi strângeți cureaua, noi ne păstrăm mașinile de lux, posturile de consilieri și fondurile de protocol.
România nu duce lipsă de bani. Duce lipsă de curaj, de onoare și de lideri reali. Avem un aparat de stat umflat artificial, cu structuri parazitare și scheme de personal inventate pentru rude și amante. Când a fost ultima dată când un ministru a fost tras la răspundere pentru risipirea banului public? Niciodată.
Nu austeritatea e problema. Ci cine o aplică.
Austeritatea în mâinile unor politicieni corupți e o armă. Nu împotriva crizei, ci împotriva cetățeanului. Este forma supremă de cinism: să distrugi bugetul și apoi să-i pedepsești pe cei care nu au avut nicio putere de decizie. În spatele tăierilor stă o crimă economică comisă cu sânge rece și cu zâmbetul fals al „responsabilității fiscale”.
România nu se află în fața unei crize. România este criza. Și, dacă nu ne trezim, vom ajunge să fim o națiune care își îngroapă viitorul sub preșul promisiunilor mincinoase, în timp ce o clică de profitori bea șampanie pe Titanic.
