România nu mai e doar o țară prost guvernată. E o țară luată ostatică de niște incompetenți, mincinoși și hoți cu pretenții de vizionari. Este condusă, efectiv, la mișto – de indivizi care confundă guvernarea cu o combinație de clan, joc de putere și reality show de provincie. O clică de analfabeți funcțional și sinecuriști fără scrupule, cocoțați în fruntea ministerelor ca niște păduchi în fruntea statului.
Miniștri-fantomă: fără viziune, fără rușine
Uită-te la guvern. Ai impresia că ai deschis un catalog de eșecuri omenești, nu o listă de demnitari. Oameni puși pe funcții fără nicio calificare, fără nicio idee, fără nimic de spus. Figuri șterse, numiți politic pentru că au pupat mâna cui trebuie sau au livrat la partid ce li s-a cerut: obediență, nu competență.
Ai miniștri care n-au citit nici măcar programul de guvernare. Unii nu pot lega două fraze coerente. Alții confundă bugetul statului cu portofelul personal. N-au condus în viața lor o echipă, dar conduc milioane. N-au trecut pe la un management real, dar dau ordine în ministere.
Este bătaie de joc. Instituționalizată. Permanentizată.
România e condusă de niște mediocri cu aere de lideri
Acești indivizi nu înțeleg România. N-o iubesc. N-au trecut prin greul pe care-l duc milioane de români. N-au fost în spitale de stat, n-au stat la coadă la ghișee, n-au condus o firmă reală, n-au învățat pe bune, n-au muncit pe bune, n-au realizat nimic pe bune. Și totuși, decid pentru toți.
Ei fac reforme din pix, tăieri din birou și promisiuni la televizor. Totul este o mascaradă. Împachetată frumos în declarații seci și sloganuri de PR. Sub ele: haos, corupție, numiri pe pile, contracte pentru firme de casă, bani sifonați, prostie împachetată ca strategie.
România e o țară folosită, nu guvernată
Puterea a ajuns un instrument pentru a stoarce, nu pentru a construi. Nu e niciun interes pentru binele public. Totul e despre cum își păstrează scaunele, cum își pun rudele în funcții, cum își asigură liniștea financiară pe spinarea noastră. Ne conduc niște hiene cu cravată, care-și zâmbesc între ei și ne scuipă în față.
Și totul e posibil pentru că noi tăcem.
Suntem prea obosiți, prea resemnați, prea ocupați cu supraviețuirea. Asta vor. Să ne țină ocupați cu facturi, cu spitale în colaps, cu școli neîncălzite, cu nervi și umilințe. Cu cât ne e mai greu, cu atât lor le e mai ușor.
Dar tăcerea noastră e o complicitate. Dacă nu urlăm, dacă nu cerem, dacă nu lovim în masa asta de impostură, ei vor continua. Vor numi analfabeți în funcții publice, vor transforma România într-un sat de buzunar cu ambiții de capitală europeană.
România nu mai are timp de experimente. Nici de ticăloși incompetenți.
Ajunge. Nu mai putem fi guvernați de oameni care dacă n-ar fi în politică, n-ar prinde nici măcar un job de middle management într-o firmă serioasă. Nu mai putem tolera miniștri care abia citesc, dar ne decid soarta. Nu mai putem înghiți minciuni, promisiuni, eșecuri ambalate în „reforme” inventate din burtă.
România merită conducători, nu profitori. Profesioniști, nu păpuși de partid. Viziune, nu campanii de PR.
Când o țară e condusă la mișto, e datoria noastră s-o luăm în serios.
