FATA MORGANA CODULUI SILVIC: FUNCŢIILE DE PROTECŢIE ALE PĂDURILOR – DOCUMENTE

UN FIASCO PENTRU GUVERNELE ROMÂNIEI DIN PERIOADA 2010-2017

UN ROL SPECIAL ÎN ACEASTĂ ILUZIE: CRISTINA-DANIELA PAŞCA PALMER, ERIKA STANCIU ŞI ECHIPA DE CONSILIERI

 DECIZIA COMISIEI EUROPENE SE POATE APLICA NUMAI SOCIETĂŢILOR COMERCIALE – FONDURILE DE INVESTIŢII CARE AU CUMPĂRAT PĂDURI ÎN ROMÂNIA.

Prin decizia nr. 8769 din 3 ianuarie 2017, Comisia Europeană nu a ridicat obiecţii cu privire la iniţiativa Statului Român de a acorda compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

CONTEXTUL LEGISLATIV

Art. 97 alin. (1) lit b) din Codul silvic stabileşte:

“In scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si privata a unitatilor administrativ-teritoriale, statul aloca anual de la buget, prin bugetul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, sume pentru:

1. b) acordarea unor compensatii reprezentand contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recolteaza, datorita functiilor de protectie stabilite prin amenajamente silvice care determina restrictii in recoltarea de masa lemnoasa;”

De asmenea, potrivit art. 97 alin. (2) din Codul Silvic:

“impunerea de restrictii proprietarilor de paduri, prin amenajamente silvice, prin regulamente rale parcurilor nationale, naturale, rezervatiilor biosferei si ale siturilor Natura 2000 ori prin alte norme, inclusiv cele care stabilesc diferite tipuri de grupe functionale, se poate face fie cu acordul proprietarului, fie cu plata unei juste si prealabile despagubiri, platita anual, care sa compenseze integral veniturile nerealizate de proprietarul de padure, persoana fizica sau juridica.”

Aceste compensaţii nu au mai fost plătite prin proceduri administrative începând cu anul 2010. Singurele plăţi efectuate au fost prin executarea silită a Ministerului Mediului, în urma unor proceduri judiciare finalizate prin hotărâri irevocabile – însă practica instanţelor nu a fost unitară.

În acest context a apărut o reţea de avocaţi care au reprezentat proprietarii în instanţă, pentru comisioane de succes care ajungeau şi la 60% din sumele recuperate.

LIPSA NORMELOR METODOLOGICE

Prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, întrucât ajutoarele acordate înainte de data aderării au fost calificate ca “ajutoare existente”, şi puteau să fie acordate “până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării”.

Prin Decizia nr. 5.166 din 19 iulie 2012 Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată într-un proiect de hotărâre al Guvernului României, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Însă, până în prezent procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului care să aprobe normele metodologice pentru plata funcţiilor de protecţie.

Fiind epuizat exerciţiul financiar 2007-2013, Guvernul României ar fi trebuit, la începutul anului 2014, să reia procedurile de notificare către Comisia Europeană, întrucât decizia nr. 5.166 din 19 iulie 2012 era valabilă numai până la 31 decembrie 2013.

Notificarea Comisiei Europene de către Guvernul României s-a făcut abia la 2 august 2016, adică la 2 ani şi 6 luni de la data la care ar fi trebuit să fie demarată această procedură.

CONTEXTUL JURIDIC

Prin decizia nr. 36 din 25 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – s-a stabilit ca pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, după data de 1 ianuarie 2010:

1. trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat;

2. să fie adoptate normele metodologice ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut şi faptul că neadoptarea unei Hotărâri de Guvern care să reglementeze normele metodologice de acordare a compensaţiilor pentru funcţiile de protecţie ale pădurii este aptă să lezeze dreptul la compensaţii pe care îl au proprietarii suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, însă, pentru aceasta există un alt remediu judiciar.

DECIZIA NR. 8769 DIN 3 IANUARIE 2017 A COMISIEI EUROPENE

O analiză a acestei decizii relevă următoarele aspecte:

1. decizia este valabilă de la data aprobării de către Comisiei (3 ianuarie 2017) până la 31 decembrie 2020;

2. bugetul total aprobat este de aproximatv 63.186.122 Euro, respectiv de aproximativ 15.796.530 Euro/an (2017, 2018, 2019, 2020), în condiţiile în care decizia 5166 din 19.07.2012 aproba un buget de aproximativ 60.000.000 Euro pentru un an şi şi 5 luni.

3. ajutoarele se acordă deţinătorilor privaţi de păduri şi asociaţiilor acestora. Beneficiarii sunt NUMAI IMM-uri, numărul beneficiarilor fiind de peste 1000.

ATENŢIE:

• Guvernul României a prezentat Comisiei Europene un proiect de hotărâre de guvern dezastruos, în care proprietarii de păduri prevăzuţi de Codul Silvic devin “deţinători de păduri”, o noţiune mai largă decât conceptul de proprietar. În decizia din 2012 a Comisiei Europene beneficiarii erau identificaţi fără a lăsa loc de interpretare: proprietari de păduri, persoane fizice şi juridice.

• prin acest criteriu sunt EXCLUSE unităţile administrativ teritoriale. Trebuie precizat că potrivit art. 8 din decizia nr. 5166 din 19.07.2012, Comisia Europeană aprobase ca beneficiari şi “unități administrative/teritoriale care dețin în proprietate publică sau privată suprafețe forestiere”;

• prin acest criteriu sunt EXCLUSE persoanele fizice proprietare de păduri. Este evident că persoanele fizice nu pot să fie încadrate la categoria “IMM”.

• prin acest criteriu sunt EXCLUSE comunităţile istorice de proprietari – formele asociative. Este discutabil dacă obştile de moşneni, composesoratele şi celelalte forme asociative pot să fie încadrate la categoria “IMM”. Chiar dacă ar fi asimilate printr-un act normativ special categoriei IMM, multe forme asociative nu s-ar încadra în criteriile cumulative referitoare la numărul de salariaţi şi valoarea activelor.

• pentru clarificări asupra termenului IMM, menţionăm că potrivit articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE “Categoria Intreprinderilor Micro, Mici si Mijlocii (IMM) este formata din intreprinderi care angajeaza mai putin de 250 de persoane si care au o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 de milioane de euro si/ sau detin active totale de pana la 43 de milioane de euro”. Tot în această categorie întreprinderile mici sunt definite ca intreprinderi care au pana la 49 salariati şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane de euro, iar micro-intreprinderile sunt definite ca intreprinderi care au până la 9 salariati şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane de euro.

• în decizia nr. 5166 din 19.07.2012, Comisia Europeană nu a condiţionat plata numai la categoria IMM – trebuie precizat însă că Decizia 8769 din 3 ianuarie 2017 este emisă în baza proiectului de hotărâre de guvern elaborat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, astfel cum a fost gestionat de Guvernul Cioloş (a se vedea articolul 2.3 din decizie).

4. art. 2.7 alin. (12) confirmă faptul că decizia se aplică numai IMM-urilor, întrucât face trimitere, în contextul datelor pe care trebuie să le cuprindă cererea de ajutor, la “dimensiunea întreprinderii”.

5. schema notificată nu face parte din Planul Naţional de Dezvoltare Rurală. Se pune în acest context problema asigurării resurselor la bugetul de stat pentru plata acestor compensaţii. Au fost prevăzute sumele necesare în proiectul de buget pentru anul 2017? Trebuie precizat că potrivit art. 46 din Regulamentul nr. 1698/2005 al Consiliului, erau posibile plăţi pentru funcţiile de protecţie ale pădurilor prin PNDR, iar potrivit anexei la Regulament, cuantumul acestora era între 40 şi 200 Euro pe hectar.

6. potrivit art. 2.7 alin. (9) din decizia 8769 din 3 ianuarie 2017, schema de plată nu s-ar aplica numai pădurilor situate în siturile Natura 2000, ci şi altor păduri încadrate în tipurile funcţionale I şi II. În decizia din anul 2012, care limita în mod expres plata compensaţiilor doar pentru pădurile “situate în întregime în zona Natura 2000”. Totuşi, este neclar care vor fi pădurile “care contribuie la punerea în aplicare a articolului 10 din Directiva Habitate”, în condiţiile în care amenajamentele silvice actuale nu conţin astfel de precizări/evaluări…

7. o altă condiţie pentru aprobarea plăţilor demonstrează incompetenţa responsabililor de la Ministerul Mediului care au purtat corespondenţa cu funcţionarii de la Comisia Europeană: plăţile se acordă dacă “nu au avut loc niciun fel de defrişări ilegale care ar fi putut altera caracterul protejat al pădurii”. Cum termenul “defrişare” nu este identic cu noţiunea de “tăieri ilegale” să înţelegem că în cazul unor tăieri ilegale care nu au avut drept consecinţă “defrişarea” pădurii, se pot plăti funcţiile de protecţie?

8. un alt aspect de fond al Deciziei şi a întregii proceduri de notificare a Comisiei Europene este legat de faptul că, în anul 2011, Consiliul Concureţei, a susţinut că aceste compensaţii nu reprezintă ajutor de stat. În adresa nr. 9394 din 28 iunie 2011 a Consiliului Concurenţei s-a consemant: “compensaţiile (…) NU îndeplinesc condiţiile pentru a fi calificate ajutoare de stat în sensul art. 107 alin. (1) din Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene, acestea reprezentând exclusiv drepturi financiare cuvenite proprietarilor de fond forestier drept compensaţii în schimbul contravalorii produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie şi restricţiilor de exploatare corespunzătoare stabilite în cadrul parcurilor naţionale”. Şi-a schimbat între timp Consiliul Concureţei poziţia? S-a solicitat de către miniserul pădurilor ajutorul specialiştilor din Consiliul Concurenţei în corespondenţa cu responsabilii de la Comisia Europeană?

Concluzionând, decizia 8769 final din 3 ianuarie 2017 a Comisiei Europene este un EŞECal Guvernului României. Autorităţile române nu au fost în stare să ofere informaţii corecte şi complete Comisiei Europene.

Neplata funcţiilor de protecţie către proprietarii de păduri în perioada 2010-2017 reprezintă un FIASCO pentru toate Guvernele care au fost în funcţie în această perioadă. Toate aceste guverne au girat, moral, o schemă de compensare “alternativă”: avocaţii au luat 60% din funcţiile de protecţie, iar proprietarii firimiturile.

În acest context, este evident că normele metodologice care ar trebui să fie aprobate de Guvernul României nu pot să se abată de la condiţiile stricte determinate în decizia Comisiei Europene.

Se impune iniţierea urgentă de către Ministerul Apelor şi Pădurilor a unei noi notificări a Comisiei Europene, în urma căreia să fie aduse rectificările necesare pentru aplicarea acestei decizii fără discrimarea proprietarilor de păduri şi în conformitate cu prevederile foarte clare ale Codului Silvic.

Până atunci, FUNCŢIILE DE PROTECŢIE ALE PĂDURILOR RĂMÂN O FATA MORGANA A CODULUI SILVIC ŞI UN DREPT AL PROPRIETARILOR DE PĂDURI CE POATE FACE OBIECTUL UNEI ACŢIUNI LA CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI, în condiţiile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Acest demers va fi iniţiat de NOSTRA SILVA pentru toţi proprietarii de păduri din România.

2003-Recomandarea-361-2003-IMM-CE-CELEX-ENG 2005-Regulamentul-EU-1698-PNDR 2012-Decizia-Comisiei-Europene-nr.-5166-final 2017-Decizia-Comisiei-Europene-nr.-8769-final