Creștinii ortodocși și greco – catolici, sărbătoresc duminică, Duminica Floriilor, sau Intrarea Domnului Iisus Hristos în cetatea Israelului, Ierusalim.
Intrarea Domnului în Ierusalim este sărbătorită în Duminica dinaintea Învierii Domnului.
Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei.
Potrivit tradiţiei Bisericii, Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: ‘Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Iisus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul Săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii, cei care urmau să se boteze, mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.
Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Iisus.
Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Tradiții și superstiții de Florii
În popor există o mulțime de tradiții, superstiții și obiceiuri care se respectă de Florii. Cea mai importantă este cea legată de crenguțele de salcie. Credincioșii merg la biserică purtând crenguțe de salcie în mână, preotul la sfințește, iar apoi, acestea sunt duse acasă. Tradiția spune că aceste crenguțe de salcie ar trebui păstrate la icoane pentru a proteja casa de rele.
Se spune că cei mici ar trebui atinși cu crenguțele de salcie sfințite pentru a crește mari și sănătoși, dar și pentru a avea noroc în toate.
Crenguțele de salcie mai pot fi puse și la grinda casei pentru a oferi protecție împotriva spiritelor rele, dar pot fi duse și la cimitir, în memoria celor adormiți.
În trecut, oamenii de la sate obișnuiau să ardă mâțișori și să afume cu ei întreaga casă. Tradiția spunea că, în acest fel, locuința era ferită de fulgere, tunete și de spiritele rele.
De Florii 2022 credincioșii au dezlegare la pește, ultima din Postul Paștelui. Există o superstiție care spune că în duminica Floriilor credincioșii trebuie să mănânce pește dacă vor să se strecoare printre probleme la fel de repede cum se mișcă peștele în apă.
Tot de Florii 2022 mai este o superstiție care spune că așa cum este vremea în această zi, așa va fi și de Paște.
