De Sfântul Gheorghe, în Alba se păstrează de sute de ani obiceiuri prin care se marchează simbolic reînvierea naturii. Cel mai inedit este Borbolatiţa, ce presupune colindarea gospodăriilor de către un tânăr care este înfăşurat în frunze şi ramuri de soc, acesta fiind udat cu apă de către săteni.
Obiceiurile populare de primăvară sunt legate de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, sărbătorit la data fixă în fiecare an – 23 aprilie.
La Limba, obiceiul are un specific aparte deoarece ceata Borbolatiţei se compune din toţi cei care doresc s-o însoţească: copii, feciori, fete, bărbaţi căsătoriţi. Este obligatorie udarea cu apă a Borbolatiţei ori a întregului alai. Borbolatiţa are în mâini un par lung cu frunze de soc în vârf, pe care îl foloseşte pentru a-i atinge pe cei care încearcă să-l ude.
Borbolatiţa îmbrăcată în verdeaţă reprezintă spiritul vegetaţiei, iar stropirea cu apă simbolizează ploaia.
