În industria de armament de la Cugir lucrurile par să se fi liniștit, din punct de vedere mediatic. În urma protestelor, salariile angajaţilor de la Uzina Mecanică Cugir vor creşte cu 450 – 500 de lei, în funcţie de categoriile de personal, iar activitatea la cele două fabrici de armament va fi reluată de miercuri, a anunţat, marţi, la Palatul Parlamentului, ministrul Economiei, Florin Spătaru.
Dincolo însă de această ieșire a angajaților în stradă, rămâne în continuare un management defectuos, dictat politic și pus în practică de diverși directorași care se perindă prin birourile celor două fabrici la fiecare schimbare venită de la centru.
Sute de oameni au protestat câteva zile la rând pentru mai puțin de 100 de euro în timp ce conducerile celor două unități se bucură de lefuri de mii de euro la care se adaugă sporuri, diurne și alte beneficii.
Cu siguranță toată lumea îmi va reproșa că este normal, dețin funcții de conducere, adică rolul de a dirija societățile într-o bună desfășurare a activităților, a dezvolta și a stimula subordonații pentru a crește calitatea și productivitatea în muncă. Ei bine la cele două fabrici nu se întâmplă acest lucru. Toți dorm și își alimentează ignoranța cu scuza că așa li se dictează.
Nu am auzit în ultimii 20 de ani ca vreun director, de exemplu, de la Fabrica de Arme Cugir să meargă la București să negocieze direct cu ministrul de interne, schimbarea dotării armamentului polițiștilor. Sute de ofițeri de poliție sunt în stradă cu pistoale care nici măcar nu funcționează și au peste 30 de ani vechime. Ce îl oprește pe directorul Fabricii de la Cugir să facă asta?… Politica? Nu, ignoranța… Ei merg la București au câte o întâlnire, spun ei strategică… se cazează la hoteluri de lux, petrec cu fetițe tot de lux, apoi revin la fabrică… melancolici și dornici de o altă deplasare.
Aceasta este politica managementului de la Fabrica de Arme Cugir. Dacă le pică din cer vreun contract e bine, plătește toată presa, îi promovează și îi dăm înainte cu laude și reușite.
În realitate, în spatele Industrie STRATEGICE de armament a României sunt alte interese, iar acești indivizi numiți directori, care sunt de fapt niște pleve nu fac decât să ducă la îndeplinire îngenunchierea producției din cele două fabrici, aflate și în acest moment, în ciuda tuturor piedicilor, în topul mondial al industriei militare de armament și muniție.
Din documente oficiale reiese faptul că cei din conducere, cei despre care vorbim nu sunt capabili sau nu vor să modernizeze ori să dezvolte unitatea. Angajații să aibe condiții optime de muncă, fără pericole și accidente care pot duce la adevărate tragedii.
Ba mai mult celor ce tac și ascultă ordinele li se fac mijorări salariale ținute la secret cu scopuri numai de ei știute.
* Nota redacției : Având în vedere faptul că pasajele de documente prezentate nu sunt publice și fac parte dintr-un dosar mai amplu, vă rugăm să ne înțelegeți că încercăm să păstrăm confidențialitatea celor prezentate pentru a nu periclita în vreun fel o eventuală anchetă a celor care încă dorm în posturi *
